Psalmi 53:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Nebunu-n inimă, mereu, Zice: „Nu este Dumnezeu!” Oamenii s-au ticăloșit Și făr’delegi au săvârșit. Nici unul nu s-a mai văzut, Cari binele să-l fi făcut.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Nebunul zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!“. Toți s-au pervertit, comit nedreptăți groaznice; nu mai este nimeni care să facă binele.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Nebunul zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!” Oamenii au un comportament degradat (moral). Comit nedreptăți oribile! Nu mai există niciunul care să facă ce este bine.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Maestrului de cor. Pe „mahalát”. Poem. Al lui Davíd. A spus nebunul în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, au săvârșit fărădelegi urâte, nu este niciunul care să facă binele.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Nebunul zice în inima sa: Nu este Dumnezeu. S‐au stricat și au făcut nelegiuire urâcioasă. Nu este niciunul care să facă binele.

Psalmi 53:1 Mawu Ofanana

1 Regi 12:26

Ieroboam zise, odată: „Poate că astă-mpărăție, Dată – curând – are să fie Din nou, la casa cea pe care, David în stăpânire-o are.

1 Regi 14:24

Atunci, și sodomiți veniră Și-apoi în țară locuiră, Încât poporul a făcut Tot răul care l-a văzut La neamurile izgonite De Dumnezeu, când dăruite I-au fost pământurile care Împărăția lui le are.

Iov 14:4

Dintr-o ființă necurată Ieși-va oare-un om curat?

Iov 15:16

Atunci ființa omului Mult mai puțin apreciată Are a fi, căci e stricată, Omul sorbind cu bună știre – Ca apa – din nelegiuire.”

Psalmi 10:11

Își zice-n inimă, mereu: „Toate le uită Dumnezeu! Și-ascunde Fața și, astfel, Nimic – în veci – nu vede El!”

Psalmi 10:13

De ce, cel rău – pe Dumnezeu – Să Îl hulească tot mereu? De ce-i îngădui răului, Să creadă în inima lui Că Tu, Doamne, nu pedepsești?

Psalmi 10:4

Cel rău – trufaș – zice mereu: „Nu pedepsește Dumnezeu! Căci Domnul nici măcar nu este, Ci totul este o poveste!” Astfel de gânduri, cel rău are.

Psalmi 10:6

Mereu, zice-n inima lui: „În veci, eu sunt de neclintit Și de necazuri sunt scutit!”

Psalmi 88:1

O, Domn al mântuirii mele, Zile și nopți, în clipe grele, La Tine strig neîncetat, Pentru că Tu m-ai ascultat!

Psalmi 92:6

Aceste lucruri să le știe, Iar cel cuprins de nebunie Nu poate să le ia în seamă.

Езекиел 16:47

Iată dar, ce pot Eu a-ți zice: Tu, nu numai că ai umblat Pe-ale lor căi neîncetat – Făcând tot ceea ce-ai văzut Precum că ele au făcut – Dar ca și cum te-ai fi gândit Că prea puține-ai săvârșit, Te-ai arătat și mai stricată Decât au fost ele, vreodată.

Езекиел 16:51

Samaria, nici jumătate Din ale tale mari păcate, Nu le-a făcut. Da – negreșit – Mai multe, tu ai săvârșit Și astfel, prin al tău păcat, Surorile ți-ai ușurat, Căci a lor vină, bunăoară, A devenit mult mai ușoară.

Matei 5:22

Dar Eu vă spun: când cineva, Pe frate mâniase-va, Pedeapsa judecății are Să îl ajungă. Omul care Îi spune „prost”, fratelui lui, Pedepsele Soborului Le va-ndura. Dacă-l numește „Nebun”, atunci îl înghițește Focul gheenei. Așadar,

Luca 12:20

Dar, Dumnezeu a cuvântat: „Nebunule!” – El i-a strigat – „La noapte, îți va fi cerut, ‘Napoi, sufletul. Ce-ai făcut? Tot ceea ce-ai agonisit, De cine fi-va folosit?”

Romani 1:21

Căci chiar dacă L-au cunoscut, Pe Dumnezeu, din ce-au văzut, Ei, totuși, nu L-au proslăvit Și-asemeni, nu I-au mulțumit. Ba mai mult, pe de altă parte, Urmat-au în gândiri deșarte, Iar inimile lor – în care Priceperea, loc, nu își are – Îndată s-au întunecat.

Romani 1:28

Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.

Efeseni 5:12

Este rușine să rostesc Tot, ce-n ascuns, ei săvârșesc.

Deuteronom 12:31

Nicicând dar, voi să nu-ndrăzniți, Așa ceva, să săvârșiți, Față de Dumnezeu, căci ele – Adică neamurile-acele – Slujit-au dumnezeilor Ce i-au avut, și-n fața lor, Făcut-au urâciuni, mereu, Care, de Domnul Dumnezeu Urâte-au fost. Ei au luat Și, pradă focului, au dat Pe fiii și fiicele lor, În cinstea dumnezeilor Cărora ei, necontenit, Șezând în țară, le-au slujit.

1 Petru 4:3

Ajunge dar, că în trecut, Voi ați trăit și ați făcut Doar voia Neamurilor, care Nu-i alta, decât desfrânare, Poftă, ospețe și beție, Chefuri cu multă veselie, Și idolești slujiri vădite, Cari toate-s neîngăduite.