Psalmi 51:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Prea bine știu că m-am născut În făr’de legi și sunt făcut, De a mea mamă, în păcat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Iată că am fost născut în nelegiuire și în păcat m-a conceput mama mea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Știi că sunt născut în nedreptate. Mama mea m-a conceput (trăind) în păcat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Căci recunosc fărădelegea mea și păcatul meu stă pururi înaintea mea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a zămislit mama mea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Iată, am fost născut în nelegiuire și mama mea m‐a zămislit în păcat.

Psalmi 51:5 Mawu Ofanana

Geneza 5:3

Avea o sută și treizeci De ani, Adam, când a primit Un fiu, ce-i semăna leit;

Geneza 8:21

Miros plăcut s-a ridicat În fața Domnului. A stat Prea Sfântul, și S-a socotit: „N-am să mai blestem! Nimicit, Pământul – pentru oameni doar – Nu va mai fi, căci e-n zadar. Omul – de tânăr – înspre rău, Se-apleacă în sufletul său Și face din el un pustiu. N-am să lovesc tot ce e viu!

Iov 14:4

Dintr-o ființă necurată Ieși-va oare-un om curat?

Psalmi 58:3

Încă din pântec, negreșit, Cei răi, stricați, s-au dovedit. Din pântece când se ivesc, Cei mincinoși se rătăcesc.

Levitic 15:18

Dacă cumva, s-a întâmplat Că o femeie s-a culcat, Cu cineva – cu un om care, O astfel de scurgere are – Să știe că trebuie-apoi, Ca să se scalde amândoi. Și el și ea vor fi spălați, Iar până-n seară-s necurați.”

Ioan 3:6

Cel cari, din carne, e făcut, E numai carne, dar acel Născut din Duh, duh e și el.

Romani 5:12

„De-aceea, printr-un om anume, Păcatul a intrat în lume Și astfel – prin acest păcat – Moartea, în lume, a intrat. Moartea aceasta, fraților, S-a-ntins asupra tuturor Și, peste toți, a stăpânit Fiindcă au păcătuit…

Efeseni 2:3

Între aceștia, bunăoară, Eram și noi, odinioară, Pe vremea-n care noi trăiam Exact așa precum eram, Mânați de pofta cea firească Aflată-n firea pământească Și de-ale noastre gânduri, care Ne frământau, fără-ncetare. În acel timp întunecat, Fii ai mâniei ne-am aflat Și-n toate, ne asemănam, Cu cei cu care viețuiam.