Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 51:4 - Biblia în versuri 2014

4 Doar împotrivă-Ți, negreșit, Și am făcut ce este rău. Știu însă că, din cerul Tău, Ai să rostești o judecată Și-aceasta dreaptă se arată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Tăi, așa că Tu ești drept când vorbești și integru când judeci.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Am păcătuit împotriva Ta. Numai pe Tine Te-a afectat acest lucru. Am făcut ce este rău înaintea Ta. Astfel, Tu vorbești adevărul (când mă condamni) și ești corect când (mă) judeci.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curăță-mă de păcatul meu!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta; așa că vei fi drept în hotărârea Ta și fără vină în judecata Ta.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Împotriva ta, numai a ta, am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea ta; ca să fii îndreptățit când vorbești și să fii curat când judeci.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 51:4
23 Mawu Ofanana  

Când am luat-o.” „Le știu toate. De-aceea te-am împiedicat Să nu cazi, cumva, în păcat, Și să greșești, în fața Mea, Dacă te-ai fi atins de ea.


De Domnul – fost-a Er văzut, Pentru tot ceea ce-a făcut, Iar Dumnezeu l-a omorât Căci faptele i le-a urât.


În casa lui – tu știi prea bine – El nu-i mai mare, decât mine. De la nimic nu sunt oprit, Căci a găsit că-i potrivit, Să aibă-ncredere în mine. Nimic – afară doar de tine – Stăpânul, nu mi-a interzis. În acest caz, nu mi-e permis Să-i fac un rău, atât de mare, Stăpânului. Nu sunt în stare! Cum aș putea ca să gândesc Astfel, și să păcătuiesc Și față de stăpânul meu Și-apoi, față de Dumnezeu?!”


De-al omului sânge, cumva, Va fi vărsat de cineva, Cel care-l varsă, vreau să știe, Căci și-al său sânge va să fie Vărsat la fel, la rândul lui, Că după chipul Domnului, Fusese omul modelat.


Prin foc – copiii – și-au trecut, Așa precum ei au văzut La neamurile care-au stat În jurul lor. S-au mai dedat Și la ghiciri – precum se știe – Și-apoi și la vrăjitorie. Unii, pe alții, s-au vândut Și-n felu-acesta au făcut Doar rele-n fața Domnului Și au stârnit mânia Lui.


Prin foc, pe-al său fiu, l-a trecut. Vrăjitorii a mai făcut Și de ghicit s-a ocupat. În jurul său a adunat Oameni cari spirite chemau Și viitorul îl ghiceau. El a făcut tot mai mult rău Și-a mâniat pe Domnul său.


Spre cerurile cari sus sânt – Și-asemenea și spre pământ, Cu glas de tunet a strigat, Poporul când Și-a judecat:


Cerul, atunci, o să vestească Dreptatea cea dumnezeiască, Căci judele e Dumnezeu.


Totuși, voiesc să-ți dau de știre Că pentru Mine – negreșit – Îți șterg păcatul săvârșit Și-n seamă nu-ți vor fi ținute Fărădelegile făcute, Căci n-am să-Mi mai aduc aminte De faptele-ți de mai ‘nainte.


Aceasta-i jertfa pentru vină. Cel care astă jertfă-a dat – Față de Domnul – vinovat, Printr-o greșeală, s-a făcut, Păcătuind făr’ a fi vrut.”


Fiul i-a zis: „Sunt vinovat! Știu, tată, c-am păcătuit, Față de tine, și-am greșit Și împotriva cerului. Iertare – pentru mine – nu-i, Căci m-am purtat ca un nemernic. Al tău fiu, să mă chem, nu-s vrednic!”


Căci cei care l-au ascultat, Dreptate, Domnului, au dat, Și-al lui Ioan botez, primiră, Chiar vameșii. Se îndoiră


A rânduit o zi când, iată, Lumi-i va face judecată, După dreptate, prin Acel Cari fost-a rânduit de El, Și pentru cari a dăruit Dovezi, de netăgăduit, Atuncea când L-a înviat, Dintre cei morți.” Cum au aflat


Dar, cu-mpietrirea arătată – În a ta inimă-adunată – Ai să-ți aduni tu, bunăoară, Neîncetat, doar o comoară, Ce este plină de mânie, Pentru-acea zi ce va să vie, În care fi-va arătată Adevărata judecată, Pe care-o face Dumnezeu,


N-o să se-ntâmple, nicidecum, Așa ceva, căci Dumnezeu Are să fie, tot mereu, Găsit că e adevărat, În timp ce toți – neîncetat – Drept mincinoși s-au pomenit, Așa precum a fost vestit Când, în Scriptură, a fost scris Acel cuvânt care a zis: „Prin vorba Ta, să fii găsit Tu, tot mereu, neprihănit, Biruitor adevărat, Atunci când fi-vei judecat.”


Cel care-a spus „Să nu curvești”, A spus apoi, să te păzești „Să nu ucizi”. Ia seama bine: Dacă departe te vei ține, Neîncetat, de preacurvie, Însă ucizi, vreau să se știe – Și bine, vreau a se-nțelege – Că ești un călcător de Lege.


Dar dacă voi aveți a ține Seama, de fața omului, Când judecați păcatul lui, Voi o-ncălcați – se înțelege – Și osândiți sunteți, de Lege.


Atunci, îngerul apelor A zis, în fața tuturor: „Drept ești Tu Doamne, Tu, Cel care Ești și erai fără-ncetare, Pentru că drept ai judecat.


Apoi – la fel ca într-un vis – Mi-a apărut cerul deschis Și un cal alb, eu am zărit. Acela cari l-a călărit, „Cel credincios” este chemat, Precum și „Cel adevărat”. De El, sunt toate, judecate, Căci El se luptă cu dreptate.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa