Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 5:4 - Biblia în versuri 2014

4 Că tu nu ești un Dumnezeu Căruia, răul, să Îi placă; Cel rău, de-asemenea, știu eu, Că orișice are să facă, Să locuiască-n preajma Ta

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Căci Tu nu ești un Dumnezeu Căruia să-I placă răutatea, iar cel rău nu-Ți poate sta în preajmă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Tu nu ești un Dumnezeu căruia să Îi placă răutatea; și (astfel,) omul rău nu poate sta lângă Tine.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 pentru că mă rog către tine, Doamne! Dimineața vei auzi glasul meu; de dimineață voi sta înaintea ta și voi aștepta,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să-I placă răul; cel rău nu poate locui lângă Tine.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Căci tu nu ești un Dumnezeu căruia să‐i placă răutatea. Cel rău nu va locui cu tine.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 5:4
16 Mawu Ofanana  

Doamne, eu știu că Tu privești În inimă și că iubești Doar inima ce se arată Precum că e, mereu, curată. Daruri, de bună voie, eu Ți-am adus astăzi, Domn al meu, Și Ți le dau cu curăție De inimă și bucurie. Plin de-ncântare, am văzut Că și poporul a făcut Asemeni mie și, la fel, Daruri Ți-a dăruit și el.


Înșelătorul n-o să stea, Nicicând, cu mine-n casa mea. În fața mea, neîndoios, Nu va ședea cel mincinos.


Domnul, pe cel neprihănit, Îl va-ncerca, necontenit. Însă urăște Duhul Său – Întotdeauna – pe cel rău Cari silnicia o iubește.


Numele Tău, neîncetat, Are să fie lăudat De toți cei care sunt vădiți Oameni a fi, neprihăniți, Căci oamenii acești vor sta, Necontenit, în fața Ta.


Asta faci tu, pe a ta cale. Cu toate că Eu am tăcut, Știu tot ceea ce ai făcut. Iată că ți-ai închipuit Că sunt cu tine, negreșit. Am să te mustru, iar apoi, Sub ai tăi ochi Eu pune-voi Toate pe câte le-ai făcut, Crezând că Eu nu te-am văzut!


În felu-acesta Te privesc Atuncea când eu mă găsesc În sfântul Tău locaș, voind Să Îți văd slava și tânjind Să văd puterea Ta cea mare.


Pentru ce oare, tot mereu, Te lepezi de sufletul meu? De ce-Ți ascunzi fața, de mine?


Că Domnul este drept, mereu. Stâncă îmi este Dumnezeu, Stâncă în care, niciodată, Nelegiuirea nu-i aflată.


Cei răi, crezi că vor vrea să stai Pe al lor scaun de domnie, Când ei – așa precum se știe – La adăpostul legii fac Nelegiuiri, pe al lor plac?


Ai Tăi ochi sunt neîntinați. Ei sunt atâta de curați Încât nu pot să suferească Nelegiuirea s-o privească! Cum ai putea privi la cei Ce se arată-a fi mișei, Sau la cei răi cari s-au vădit Că-l sorb pe cel neprihănit?


Prin vorbele spuse de voi, Pe Domnu-l obosiți apoi Și-n urmă mai și cutezați, Nepăsători, să întrebați: „Oare, cu ce L-am obosit?” Iată răspunsul potrivit: „Prin faptul că ați zis: „Oricine Va face rău, e primit bine Și-i bun în fața Domnului, Căci el este plăcerea Lui!” Prin faptul că ați cuvântat Și-ați îndrăznit de-ați întrebat: „Unde e Cel care, mereu, E al dreptății Dumnezeu?”


Lui Iuda, drept răspuns, i-a spus: „Cineva, dacă Mă iubește, Cuvintele, Mi le păzește Și astfel, el va fi iubit, De al Meu Tată. Negreșit, Atunci, la el, vom merge Noi, Să locuim cu el apoi.


Pacea, mereu, s-o urmăriți – Și-apoi, sfințirea – căci, să știți, Că în alt fel, nu veți putea, Pe Domnul, de a Îl vedea.


Dar noi, însă, avem credință, Căci după-a Lui făgăduință, Ne așteptăm la ceruri noi Și la pământ nou mai apoi, În care, peste toată firea, Va locui neprihănirea.


Cetatea, trebuință, n-are De soare sau de lună care S-o lumineze, căci, mereu, Doar slava de la Dumnezeu O luminează și, se știe, Că Mielul e a ei făclie.


Nimic din ce este-ntinat, În ea, nu va mai fi intrat. Nimeni – care, în spurcăciuni Trăiește numai, și-n minciuni – Nu poate ca să intre-n ea. Voie să intre, vor avea Cei însemnați numai, pe care – Mielul – în cartea vieți-i are.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa