Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 49:5 - Biblia în versuri 2014

5 Cum să mă tem, când peste fire, Vin zile de nenorocire, Sau când vrăjmașii – bunăoară – Cu făr’de legi mă înconjoară?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 De ce să mă tem în zilele rele, când mă înconjoară nelegiuirea urmăritorilor mei,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 De ce să mă tem în zilele rele, când mă înconjoară răutatea înșelătorilor mei,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 voi pleca spre proverbe urechea mea și voi desluși enigma mea cântând din harpă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Pentru ce să mă tem în zilele răului, când mă înconjoară nelegiuirea celor ce se țin de călcâiele mele?

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 49:5
19 Mawu Ofanana  

Ca și un șarpe va fi el. Ca o năpârcă, pe cărare, Făcând pe cel ce e călare – Când calul său va fi mușcat – Să cadă, neîntârziat.


Căci niște câini mă înconjoară. Nelegiuiții mă-nfioară, Dându-mi târcoale ne-ncetat. În al lor mijloc așezat – Iată – acuma, am ajuns. Mâini și picioare, mi-au străpuns,


Chiar dacă m-ar aduce sorții Să trec prin valea umbrei morții, N-am să mă tem de nici un rău, Căci mă-nsoțești. Toiagul Tău – Nuiaua Ta de-asemenea – Pe mine mă vor mângâia.


Fărădelegea mea, mereu, De-asupra-i, peste capul meu Și precum o povară grea, Neîncetat m-apasă ea.


Gura-mi deschid, ca să vorbesc În pilde, ca să îți vestesc Înțelepciunea cea pe care Vremea străveche, doar, o are.


Dacă-n necaz ai să slăbești, Putere mică dovedești.


Cel rău nu poate-a se desface, Prins chiar de-a lui nelegiuire. Păcatul său, în stăpânire Are să-l țină, strâns legat.


Ei, nici o clipă, nu gândesc, Precum că Eu Îmi amintesc De răutatea lor cea mare, Iar faptele cele cu care Se înconjoară, negreșit, Toate ‘nainte-Mi s-au suit!


Iată ce trebuie să facă Cei înțelepți, acum: să tacă, Pentru că vremile sunt rele Și se arată timpuri grele.


Balaam, atuncea, a rostit Cuvintele ce le-a primit Din partea Domnului, și-a spus: „Balac, pe mine, m-a adus Chiar din Aram, din țara mea, Cari e-n Mesopotamia. În acest loc, am fost chemat, De cel cari este împărat Peste Moab și am venit Din munții de la Răsărit. Atuncea când am fost adus, „Vino să-l blestemi”– mi s-a spus – „Pe Iacov și în acest fel, Să-l defăimezi pe Israel!”


„Tu, Pavele, teamă să n-ai, Pentru că trebuie să stai, La Roma, ca să îi vorbești Cezarului. Astfel, primești Pe toți cei cari te-au însoțit La drum, căci ți i-a dăruit Chiar Dumnezeu.” Așa mi-a spus Îngeru-acel, apoi, s-a dus.


Răscumpărați vremea, căci ele, Adică zilele, sunt rele.


Fără ca voi să vă lăsați, De-ai voști’ dușmani, înspăimântați. Lucrul acesta, dragii mei, Dovadă este, pentru ei – Pentru pierzare și pieire – Iar pentru voi, de mântuire, Adusă pentru Dumnezeu.


Oh! Dar mi-a teamă, tot mereu, Ca nu cumva, sângele meu Vărsat să fie, pe pământ, Atuncea când, departe sânt, De Fața Domnului! Văd bine, Că tu pornit-ai după mine – Tu, împăratul cel pe care Poporul Israel îl are – Și ca pe-un purice, dorești – Neîncetat – să mă zdrobești. Mă urmărești să mă înfrunți, Ca pe o potârniche-n munți.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa