Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 49:11 - Biblia în versuri 2014

11 Ei se gândesc că au să ție Ale lor case pe vecie. Gândesc că locuința lor Ține în vecii vecilor, Căci numele pe care-l au, Țărilor lor, apoi, îl dau.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Mormintele lor le vor fi case pe vecie, locuințe din generație în generație, deși și-au numit proprietățile după numele lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Totuși, (atât timp cât trăiesc) își imaginează că vor fi proprietarii caselor lor pentru eternitate și că locuințele lor vor dura din generație în generație. Crezând că așa se va întâmpla, și-au numit proprietățile cu numele lor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Ba da, va vedea: mor și înțelepții, pier împreună nesimțitul și cel fără de minte și lasă alTorà averea lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele, că locuințele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la țări întregi.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Gândul lor lăuntric este că vor sta în veac casele lor și locuințele lor din neam în neam: numesc cu numele lor pământurile lor.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 49:11
13 Mawu Ofanana  

Cain, cu nevasta, s-a culcat, Iar ea născut-a un băiat. Enoh, copilul s-a numit Și o cetate-a construit.


Cât Absalom pe lume fuse, Nici un urmaș, el nu avuse; De-aceea, el a ridicat Un stâlp, pe care l-a chemat Cu al său nume, căci zicea: „N-am nici un fiu. Nu-i nimenea Pentru aducere aminte Și pentru-a duce înainte Numele meu.” Ăst stâlp al lui E-n valea împăratului Și până astăzi e știut Că e, de Absalom, făcut.


Mereu, zice-n inima lui: „În veci, eu sunt de neclintit Și de necazuri sunt scutit!”


Acuma Doamne, ce pot eu Să mai nădăjduiesc? Mereu, Pe Tine doar m-am sprijinit Și-n Tine am nădăjduit.


Cărarea Ta sub ai mei pași, Căci nu-i nimic adevărat În gura a lor mei vrăjmași; În inimi, ei au adunat Doar răutăți, fără-ncetare; Pe-ale lor limbi aflate sânt Cuvintele lingușitoare – Gâtul le e ca un mormânt.


Nelegiuiri ei plănuiesc Și-n urmă, astfel glăsuiesc: „Iată că planul e făcut Așa după cum noi am vrut”, Căci inima, în fiecare, E ca prăpastia cea mare.


Omu-nțelept ochii și-i ține În cap, însă nebunul vine Prin întuneric, șchiopătând. Dar am băgat de seamă când Mai cu atenție-am privit, Că cei doi au împărtășit Aceiași soartă. Am picat


Căci câte-un om care-a muncit, Pricepere a dovedit Și-și lasă tot ce-a adunat Omului care l-a urmat, Deși el nu s-a ostenit Deloc, ci doar a moștenit Ce altu-a strâns, cu-nțelepciune. Și-aceasta-i o deșertăciune, Iar după câte mi se pare, Este un rău destul de mare.


„Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „La multe ai să te gândești În acea zi, și-ai să urzești Planuri în minte, însă ele Se vor vădi doar planuri rele.


Însă, de-ndată, El i-a spus: „Vai, vă zic vouă, Farisei! Vai vouă, că sunteți acei Care-n afară curățați Blidul, însă, plin, îl lăsați, Cu jefuiri și răutate.


Care e lucrul cel mai bun, Ce poți ca să-l înfăptuiești: Degrabă, să te pocăiești Și să te rogi, lui Dumnezeu, Să-ți ierte-acum păcatul greu, Să-ți ierte gândul necurat! – De-i cu putință de iertat.


Iair – feciorul lui Manase – În stăpânire-atunci luase Ținutu-Argob, pân’ la hotare, Cu țările acelea care Sunt ale Gheșuriților Și ale Macatiților, Punând apoi, numele lui, Cetăților Basanului, Încât știut e al lor șir, Drept târgurile lui Iair.


Când zorii zilei au venit, La Saul a plecat, grăbit. Pe drum, el fost-a înștiințat: „Saul e, la Carmel, plecat, Și-un semn de biruință, el A înălțat în locu-acel. S-a-ntors, în urmă, înapoi Și la Ghilgal a mers apoi.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa