Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 48:9 - Biblia în versuri 2014

9 La bunătatea Domnului, Noi ne gândim, în Templul Lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Dumnezeule, la îndurarea Ta ne gândim în mijlocul Templului Tău!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Dumnezeule, ne gândim la bunătatea Ta, în mijlocul templului Tău!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 După cum am auzit, așa am văzut în cetatea Domnului Sabaót, în cetatea Dumnezeului nostru; Dumnezeu a întărit-o pentru totdeauna. Sélah

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim în mijlocul Templului Tău!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Ne‐am gândit, Dumnezeule, la îndurarea ta, în mijlocul templului tău.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 48:9
14 Mawu Ofanana  

Uimită, ea a cuvântat: „Văd că era adevărat Tot ceea ce am auzit, Pe seama ta, că s-a vorbit. Acum, eu însumi pot a spune Că ai o mare-nțelepciune, Pentru că iată, am văzut Ce fel de fapte ai făcut!


Până acuma, nu credeam Cuvintele ce le-auzeam – Pe seama ta – dar am venit Eu însumi și m-am dumirit Că veștile de mine-aflate Nu mi-au spus nici pe jumătate, Ce fel de lucruri ai făcut. Căci după cum eu am văzut, Pot liniștită-acum a spune Că ai mai multă-nțelepciune Și ai mai multă propășire, Decât e zvonul, peste fire, Cari despre tine s-a iscat.


Plăcut, al meu cuvânt să-I fie! Iată că a mea bucurie E Domnul, căci de El, mereu, Se bucură sufletul meu.


Iată că bunătatea Ta, În fața mea, mereu, va sta Și-n adevărul Tău – mereu, Cât voi trăi – umbla-voi eu.


Eu nu țin numai pentru mine A Ta-ndurare, ci știi bine Că de-al Tău adevăr vorbesc Și mântuirea Ți-o vestesc. Din tot ce știu, n-ascund nimic, Ci-n adunare eu le zic La toți, de bunătatea-Ți mare Și de credincioșia-Ți tare.


Despre Sion, e zis astfel: „Cu toții s-au născut în el”, Iar Cel Prea-Nalt se dovedește Cum că mereu îl întărește.


Ia-mă cu tine! Să plecăm! Haidem acum, să alergăm! În camerele din palat, Mă duce al meu împărat… Acolo, noi, eu știu prea bine Că, ne vom bucura, de tine. Vom lăuda, fără-ncetare, Neprețuita-ți dezmierdare, Mai mult decât e lăudat Vinul ce-l bem! Am cugetat Cum că pe drept tu ești iubit.


De-aceea Doamne, Te-așteptăm, Pentru că vrem să Te urmăm, Iar calea judecății Tale, Voim să fie-a noastră cale. Sufletul nost’, nemângâiat, Suspină Doamne, ne-ncetat, După Numele Tău cel Sfânt, Precum suspină-al Tău pământ. Plin de suspine, el va sta S-aștepte pomenirea Ta.


Valea în care-i aruncată Cenușa doar și totodată, Sunt trupurile moarte-aduse Pentru a fi acolo puse, Cu tot cuprinsul câmpului, Al apelor Chedronului Și pân’ la unghiul porților Care sunt ale cailor – În partea de la răsărit – Au să ajungă, negreșit, Doar Domnului a fi-nchinate. Ele nu vor mai fi surpate, Nu vor mai fi nici pustiite, Căci nu vor mai fi nimicite.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa