Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 48:1 - Biblia în versuri 2014

1 Mare e Domnul, ne-ncetat. Mereu El este lăudat De cei care-n cetate sânt, Aflați pe muntele Său sfânt

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Mare este Domnul și foarte demn de laudă, în cetatea Dumnezeului nostru, muntele Lui cel sfânt!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Iahve este mare și foarte demn de laudă – în orașul Dumnezeului nostru, pe sfântul Lui munte!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Cântec. Psalm. Al fiilor lui Córe.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Mare este Domnul și lăudat de toți în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Domnul este mare și vrednic de laudă în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele sfințeniei sale.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 48:1
31 Mawu Ofanana  

Iosua, Bani, Cadmiel, Cu Hașabania la fel, Cu Hodia, Șebania Precum și cu Petahia Și Șerebia au ieșit În față și-astfel au vorbit: „Degrabă, toți să vă sculați! Pe Domnu-L binecuvântați, Din veșnicie-n veșnicie! Și binecuvântat să fie Numele Tău sfânt și slăvit, Căci mai presus S-a dovedit, De orice binecuvântare Sau laudă! Domnu-i Cel care


Mare e Domnul Dumnezeu, Vrednic de laudă, mereu. Mărimea Lui ni se arată A fi – mereu – nemăsurată. Atât de mare a ajuns, Încât este de nepătruns.


Al nostru Dumnezeu e mare Și prin puterea Lui, e tare. Priceperea Îi e vădită Precum că e nemărginită.


„Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat:


Te-nalț Doamne, căci m-ai săltat Și pe vrăjmași nu i-ai lăsat Ca să se bucure de mine.


Așa cum cerbul își dorește Izvorul ce îl răcorește, Așa Te vrea sufletul meu, Pe Tine, al meu Dumnezeu!


Sprijin și adăpost, mereu, Ne este-al nostru Dumnezeu, Căci ajutor e pentru noi, Ce nu lipsește în nevoi.


Un râu cu apele bogate, În a lui Dumnezeu cetate, Pătrunde și înveselește Locul în care locuiește Cel Prea Înalt. El e, mereu, Adevăratul Dumnezeu,


Domnul este Acela care E Împărat peste popoare. Domnul se află așezat Pe al Său jilț sfânt de-mpărat.


Doamne-n Sion ești lăudat Cu-ncredere, neîncetat, Iar juruințele rostite, Cu toate, fi-vor împlinite.


Ci El, pe Iuda, l-a cules Și-apoi Sionul l-a ales, Căci după cum se dovedește, Domnul, pe-aceștia, îi iubește.


Numai Tu Doamne Te vădești Nemărginit și săvârșești Mari lucruri, pentru că mereu, Doar Tu ești singur Dumnezeu.


Sionul are temelie Pe munții sfinți, pentru vecie,


Despre Sion când s-a vorbit – Despre-a lui Dumnezeu cetate – S-au spus doar lucruri minunate, Pline de slavă. Când vorbesc,


Vrednic de laudă-i, mereu, Căci mare este Dumnezeu. El este Cel mai de temut, Dintre cei care s-au văzut Precum că dumnezei le sânt, Popoarelor de pe pământ.


Pe Dumnezeu să-L lăudați Și pe-al Lui munte vă-nchinați! Al nostru Domn și Dumnezeu Se-arată sfânt a fi, mereu!


Trâmbița tare o să sune, În acea zi, și-o să se-adune Cei ce-n Egipt sunt surghiuniți Sau în Asiria-s fugiți. Vor merge înaintea Lui, Să se închine Domnului, Urcând pe muntele Lui sfânt, Căci la Ierusalim ei sânt.


„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Iată, la Iuda-n țară, Curând o să se spună iară, Când voi aduce înapoi Pe toți ai săi prinși de război: „Domnul, asupră-ți, să vegheze Și să te binecuvinteze Pe tine, locul sfânt în care Neprihănirea, cuib, își are, Pe tine cari ești munte sfânt!”


„Dar mântuirea se arată Pe muntele Sionului. El este sfânt, iar casa lui Iacov își va lua apoi, Toate moșiile-napoi.


„În vremile sfârșitului, Muntele Casei Domnului Tare va fi întemeiat Și cel mai ‘nalt va fi aflat, Fiind deasupra tuturor Colinelor dealurilor. Popoarele-au să se grăbească, Spre el să se îngrămădească.


Domnul a zis, a doua oară: „Către Sion Mă întorc iară, Căci în Ierusalim, voiesc – De-acuma – ca să locuiesc. Ierusalimul – veți vedea – Un nume nou, că va avea: „Cetatea credincioasă” – iată – I se va spune. Totodată, Muntele Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, „Muntele sfânt”, va fi chemat.”


„De-aceea, voi când veți vedea, „În locul sfânt”, că va ședea „A urâciunii pustiire” – Despre aceasta, aveți știre De la prorocul Daniel – Să părăsiți locul acel,


Voi, însă, v-ați apropiat De muntele cel minunat, De muntele Sionului, Unde-i cetatea Domnului – A singurului Dumnezeu, Acel care e viu mereu – De al Său loc împărătesc, De-al Său Ierusalim ceresc, De zecile de mii ce-i are, De adunarea-n sărbătoare A tuturor îngerilor,


Un glas s-a auzit să vie, Apoi, din jilțul de domnie, Care a zis: „Lui Dumnezeu, Să Îi dați laudă, mereu, Voi toți cari, ai Lui robi, sunteți Și cari, de El, teamă aveți! Să-L laude dar, fiecare, De la cel mic, la cel mai mare!”


Apoi, din cer, văzut-am eu, Cum vine, de la Dumnezeu, Cetatea sfântă – care știm Că e noul Ierusalim – Ca o mireasă-mpodobită, Pentru al ei bărbat, gătită.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa