Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 46:3 - Biblia în versuri 2014

3 Chiar dacă urlă marea toată Și spumegă înfuriată Venind, pământul, a-l mușca Și munți-apoi de a-i mișca.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 chiar dacă le-ar vui și le-ar spumega apele și s-ar cutremura munții la revărsarea lor! Selah

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 chiar dacă i-ar vui și i-ar fierbe apele ridicându-se astfel încât să se cutremure munții!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 De aceea, nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul și ar cădea munții în mijlocul mării;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 chiar dacă ar urla și ar spumega valurile mării și s-ar ridica până acolo de să se cutremure munții. (Oprire)

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 chiar dacă apele mării ar vui și ar spumega și munții ar tremura de umflarea ei. (Sela).

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 46:3
17 Mawu Ofanana  

Domnul i-a zis, prorocului: „Te-așază-n fața Domnului, Pe munte, sus!” El a făcut Așa precum i s-a cerut. Ilie-n peșteră ședea Atuncea când, pe lângă ea, Trecut-a Domnul. La-nceput, Un vânt puternic a trecut. Acel vânt, munți, a despicat Și stâncile le-a sfărâmat. Dar în acel puternic vânt Nu se aflase Cel Prea Sfânt. În urma vântului cel tare, Pornit-a un cutremur mare. Nici în cutremurul iscat, Nu era Cel Prea Sfânt, aflat.


Când i-am vorbit, unde-ai fost oare, Spunându-i „Pân’ aici să vii! De-aici n-ai să mai treci, să știi! Aicea vreau să îți oprești Mândrele valuri!”? De când ești


Când moartea mă înconjura Cu legături și mă-ngrozea Cu râurile de pierire,


„Acum veniți dar, voi – bărbați – Care în Iuda vă aflați Și în Ierusalim” – a spus Domnul – „Căci iată, am adus Necazul Meu, în fața voastră, Să judecați pricina noastră! Să judecați dar, între Mine Și via mea, cum e mai bine!


Chiar dacă nu se vor mai ține Munții în locurile lor, Iar culmile dealurilor Au să se miște, totuși, Eu Am să te îndrăgesc mereu. Dragostea Mea va rămânea La tine și de-asemenea, Nu am să-Mi calc cuvântul dat, Nici legământul încheiat, Prin care pace am făcut, Pentru că milă am avut. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Privesc la munți-ndepărtați Și văd că sunt cutremurați! Nici dealurile nu-s cruțate, Căci sunt și ele clătinate!


Nu vreți, de Mine, a vă teme? Nu tremurați, în orice vreme, În fața Mea?” – Domnul a spus. „Eu sunt Acel care a pus Nisipul drept hotar la mare Și să îl treacă, voie, n-are. Ale ei valuri, fioroase, Se-arată-a fi neputincioase. Urlă, se-nfurie și pleacă, Dar peste el nu pot să treacă.


Sub El, muntele se topește, În timp ce văile se crapă Și curg la fel ca și o apă, Fiind precum ceara topită Care de foc e încălzită.


Se clatină în fața Lui Piscul semeț al muntelui. Topite, dealurile sânt ‘Nainte-I, iar acest pământ – Cu lumea și cu toți acei Cari sunt locuitori ai ei – În față-I stau înspăimântați, De un cutremur secerați.


A îndurat multe, dar încă Ploi și șuvoaie au s-o bată, Vânt și furtuni. Ea, niciodată, Nu va fi, însă, prăbușită, Căci temelia-i e zidită,


Toate ostroavele fugiră, Iar munții nu se mai găsiră.


În urmă, îngeru-a vorbit: „Apele care le-ai zărit – Pe care-i curva așezată – Noroade sunt și, totodată, Gloate și limbi, neamuri, pe care, Acum, acest pământ le are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa