Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 46:2 - Biblia în versuri 2014

2 De-aceea, noi – în orice vreme – N-avem nimic de a ne teme, Chiar dacă tot acest pământ Se zguduie, sau dacă sânt Clătinați munți-aceia care Se află-n inimă de mare,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar cutremura pământul și s-ar zgudui munții în inima mărilor,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Astfel, noi nu ne speriem chiar dacă s-ar mișca pământul și munții în inima mărilor,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu și putere, ajutor ușor de găsit în timp de strâmtorare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 De aceea nu ne vom teme, chiar dacă s‐ar răsturna pământul și dacă s‐ar zgudui munții în inima mărilor;

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 46:2
22 Mawu Ofanana  

Chiar dacă m-ar aduce sorții Să trec prin valea umbrei morții, N-am să mă tem de nici un rău, Căci mă-nsoțești. Toiagul Tău – Nuiaua Ta de-asemenea – Pe mine mă vor mângâia.


Plini de încredere apoi, Putem să spunem, astfel, noi: „Domnul e ajutorul meu Și nu mă tem, căci El, mereu, Mă ocrotește și-mi dă pace. Ce va putea omul, a-mi face?”


O oaste-ntreagă dacă vine Cu gând de-a mă-nfrunta pe mine, Inima mea – în orice vreme – De ea, nu are a se teme. Chiar de-mpotriva mea apoi, O să se-abată cu război, Tot plin de-ncredere sunt eu.


Iisus le-a spus: „De întărită Va fi credința voastră-n voi, Mai mari minuni veți face-apoi, Decât ceea ce ați văzut, Smochinului, că i-am făcut. Cum i-am zis eu, smochinului, La fel și voi, când muntelui, O să îi spuneți, cu credință „În mare, fugi!”, cu neputință Este să nu fiți ascultați. Crezând, chiar munții îi mutați.


Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine! – Al Meu cuvânt, veșnic, rămâne!


Dar ei nimic n-au priceput. Nu știu nimic, căci le-a plăcut Doar întunericul în care S-au rătăcit, fără-ncetare. Prin felu-n care s-au purtat, Fi-va pământul clătinat.


Și-n urmă, El a zguduit Pământul și a clătinat Munții în temelii, de-ndat’, Căci El a vrut ca să se știe Că s-a stârnit a Lui mânie.


Stânca pe care-o voi avea De adăpost, necontenit, Scutul care m-a ocrotit, Puterea ce mă întărește Și cari, mereu, mă mântuiește, Turnul înalt – puternic, tare – Și locul unde am scăpare. Doamne – Mântuitorul meu – De silnicii, mă scapi, mereu!


Tărie-mi e și scut al meu, Iar inima-mi a căpătat Credință, căci m-a ajutat; De-aceea doar, de veselie, Plină de-acuma o să-mi fie, Iar prin cântarea mea, mereu, Pe Domnul am să-L laud eu.


Cei care sunt neprihăniți – De Dumnezeu vor fi scăpați. De Domnul fi-vor ocrotiți, În vremile de strâmtorare.


Tăria mea Te-ai arătat Și-am să Te laud, ne-ncetat! Iată că Domnul Dumnezeu, Cu mine, bun a fost, mereu. O, Dumnezeul meu Cel Mare, Tu ești al meu turn de scăpare.


Popoarelor, în orice vreme, De Domnul trebuie-a vă teme Și-ncredere s-aveți în El. Cu toți goliți-vă, astfel, Inima-n fața Lui. Apoi, El adăpost e, pentru noi.


Da, o nimica-n fața Lui, Sunt toți feciorii omului! Minciună, ei se dovedesc, Iar puși în cumpănă, vădesc Că-s mai ușori decât se pare Că se arată o suflare.


Zice de El: „Loc de scăpare E Domnul, în care cred eu! El e cetatea mea cea tare, El este Dumnezeul meu!”


Să iei aminte Domnul meu, La al meu strigăt, tot mereu, Pentru că sunt nenorocit, Sunt strâmtorat și sunt lovit! Mă izbăvește de cei cari Mă prigonesc, căci ei sunt tari.


Tu ești nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are. Tu ești Mântuitorul lui, În vremile necazului. De ce să fii străin în țară, Ca și străinul de afară Ce-i călător și-n țară-a stat Numai atât cât a-nnoptat?


Domnul e bun, plin de-ndurare Și este locul de scăpare, Când ziua de necaz se-arată. El îi cunoaște, de îndată, Pe-aceia care se vădesc Cum că în El nădăjduiesc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa