Psalmi 44:2 - Biblia în versuri 20142 Cu mâna Ta, ai izgonit Neamuri și-n urmă ai lovit Popoarele, căci i-ai adus Pe-ai noști’ părinți pe cari i-ai pus În locul lor. Ne-ai sprijinit Părinții și i-ai răsădit În astă țară minunată, După promisiunea dată. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească2 Tu, prin brațul Tău, ai alungat națiuni, ca să-i plantezi pe ei; ai lovit popoare, ca să-i extinzi pe ei. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20182 Ni s-a spus cum Tu ai acționat cu brațul Tău și ai dezrădăcinat popoare, ca să îi plantezi pe ei. Ai alungat națiuni, ca să îi extinzi pe strămoșii noștri. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20202 Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; părinții noștri ne-au povestit lucrarea pe care ai săvârșit-o în zilele lor, în zilele de demult. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 Cu mâna Ta ai izgonit neamuri ca să-i sădești pe ei, ai lovit popoare ca să-i întinzi pe ei. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19312 Tu prin mâna ta ai alungat neamuri și i‐ai sădit pe ei; ai asuprit popoare și i‐ai lățit pe ei. Onani mutuwo |
Prin vorbele ce le-au rostit Atuncea, ei au înnegrit, În fața-ntregului popor, Țara ce le-a fost dată lor. „Țara pe care am văzut-o” – Ziseră ei – „și-am străbătut-o Când fost-am să o iscodim, Ajuns-am ca să ne gândim Că îi mănâncă pe acei Cari sunt locuitorii ei. Oamenii, de pe-al ei pământ, Doar de statură-naltă sânt.
„Atuncea când Dumnezeu are Să te aducă-n țara care O să ți-o dea în stăpânire Și-o vei avea de moștenire, Va izgoni, din fața ta, Neamuri care, în ea, vor sta: O să-i gonească pe Hetiți, Pe Ghirgasiți și pe-Amoriți; Apoi, tot neamul Canaanit, Urmat de neamul Ferezit, De al Heviților popor Și de al Iebusiților. Aceste șapte neamuri mari – Puternice și mult mai tari Decât ești tu – vor fi gonite, Din fața ta și nimicite.
Deci Iosua, mâna, a pus Pe toată țara, cum a spus Domnul, prin Moise. Apoi el, Copiilor lui Israel, A dăruit-o-n stăpânire, Ca să le fie moștenire, Iar fiecare a primit Partea ce i s-a cuvenit Ca stare și ca seminție. Domnu-a făcut apoi, să vie Un timp de tihnă, negreșit, În care țara a găsit Odihna binecuvântată Cari doar prin pace este dată.
El l-a privit atunci, mai bine, Și a-ntrebat: „Dar, domnul meu, Dacă, cu noi, e Dumnezeu, Să-mi spui atuncea, cum se poate Să ni se-ntâmple-aceste toate? Unde-s minunile făcute În vremile de mult trecute, Minuni de care amintesc Părinții noștri când vorbesc Și ne întreabă, tot mereu: „Nu ne-a scos, oare, Dumnezeu Din a Egiptului robie?” Acum, ce poate să mai fie? Iată că Domnul ne-a uitat, Ne-a părăsit și ne-a lăsat În mâinile vrăjmașilor, Ale Madianiților!”