Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 43:3 - Biblia în versuri 2014

3 Trimite-mi Doamne, negreșit, Lumina Ta și fă să vie, Acum, a Ta credincioșie, Care să mă călăuzească Și ne-ncetat să mă-nsoțească În drumul meu, pe a Ta cale, Către locașurile Tale Și către muntele Tău sfânt!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Trimite-Ți lumina și adevărul, ca să mă călăuzească, să mă conducă la muntele Tău cel sfânt și la locuințele Tale!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Trimite-Ți lumina și adevărul, ca să mă ghideze; și astfel voi fi condus la muntele sfințeniei Tale și la locuința Ta!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Trimite-mi lumina și adevărul tău! Ele să mă călăuzească, să mă ducă la muntele tău cel sfânt și în lăcașurile tale!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Trimite lumina și credincioșia Ta ca să mă călăuzească și să mă ducă la muntele Tău cel sfânt și la locașurile Tale!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Trimite lumina ta și adevărul tău; ele să mă povățuiască; ele să mă ducă la muntele sfințeniei tale și la locașurile tale.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 43:3
26 Mawu Ofanana  

Abia de ieri, sosit, tu iești. De ce vrei ca să rătăcești Cu noi, când nici eu, îți spun drept, Nu știu spre ce loc să mă-ndrept. Domnul, voiesc, să îți arate, Credincioșie, bunătate Și să te-ajute, tot mereu!”


David, către Țadoc, a spus: „Chivotul, vreau să fie dus Iar, în cetate, înapoi. Dacă voi căpăta, apoi, Trecere-n fața Domnului, Voiesc să văd, chivotul Lui, La locul său, unde a stat Cât, în cetate, m-am aflat. Dacă se-ndură Dumnezeu, Aici mă voi întoarce eu.


Astfel, chivotu-a fost adus Și într-un cort, apoi, l-au pus, Pe care David l-a-nălțat Spre-a fi chivotul așezat. Arderi de tot – când au sfârșit – Lui Dumnezeu I-au dăruit, Precum și daruri cu menire De jertfe pentru mulțumire.


Țadoc, cari preot se vădea, Și ai săi frați – asemenea – Ședeau în fața cortului Care-i locașul Domnului. Pe-o înălțime ei au stat – Cari, Gabaon, s-a fost chemat –


Însă, locașul cel zidit De Moise-n cinstea Domnului – Și-asemenea, altarul Lui – Se-afla, pe-atuncea, în pustie, Nu în a lui Ornan câmpie. Pe-o înălțime se găsea, Care, de Gabaon, ținea.


Drept candelă pentru picioare, Lumină călăuzitoare, Pe calea mea de pe pământ, Se dovedește-al Tău Cuvânt.


Mă-nvață tot ce trebuiește, Ca să fac voia Ta, mereu, Căci Tu-mi ești Domn și Dumnezeu. Al Tău Duh bun să mă păzească Și-apoi să mă călăuzească Pe calea dreaptă, ne-ncetat!


„Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat:


Spre El glasul mi-am înălțat. De sus, din muntele Lui sfânt, El îmi răspunde, tot mereu. (Oprire)


Izvorul vieții e la Tine. Lumina care-n lume vine, Noi – cei cari pe pământ suntem – Numai prin Tine o vedem.


Tu, Doamne, n-ai să îmi oprești A Ta-ndurare, căci păzești Pe al Tău rob, cu bunătate Și cu credincioșie-n toate.


Mereu, mi-aduc aminte bine, Iar focul inimii – în mine – Mi-l vărs. Tristeți mă năpădesc, De câte ori îmi amintesc De vremile-n care mergeam În frunte, iar în jur aveam Toți oamenii poporului. Urcam la Casa Domnului, În strigăte de bucurie, De mulțumiri și veselie, Scoase de o mulțime care Se pregătea de sărbătoare.


Un râu cu apele bogate, În a lui Dumnezeu cetate, Pătrunde și înveselește Locul în care locuiește Cel Prea Înalt. El e, mereu, Adevăratul Dumnezeu,


Din ceruri, izbăvirea-mi vine, Cu toate că vrăjmașul meu, Ocări, mi-aruncă, tot mereu. Doar bunătate o să-mi vie Și-asemenea credincioșie, Din ceruri, de la Dumnezeu.


Iată, acum sufletul meu Se afl, între lei culcat. În jurul meu s-au adunat Oameni cari varsă flăcări. Ei Au dinți-asemeni unor lei; Săgeți și suliți s-au vădit A le fi dinții negreșit, Iar limba lor – de-asemenea – Este la fel ca sabia.


Ci El, pe Iuda, l-a cules Și-apoi Sionul l-a ales, Căci după cum se dovedește, Domnul, pe-aceștia, îi iubește.


Locașurile Tale sânt Mereu plăcute, Doamne Sfânt! O, Doamne al oștirilor,


Lumina este semănată Pentru cel care se arată A fi un om neprihănit, Iar bucuria s-a vădit A fi pentru acela care O inimă curată are.


Credincioșie-i vei fi dat Lui Iacov și cu îndurare Vei ține jurământul care, Față de-Aveam, Tu l-ai rostit, Căci vei veghea ca împlinit Să fie ceea ce-ai jurat, Părinților noștri, odat’.”


De bucurie, nu sălta Vrăjmașo, chiar de ai văzut Că la pământ eu am căzut, Pentru că iarăși mă ridic! Chiar dacă-n beznă stau un pic, Totuși, Domnu-i a mea Lumină, De care inima mi-e plină!


Legea, prin Moise, ni s-a dat; Har și-adevăr am căpătat, Acuma, prin Hristos Iisus.


Măsura Lui, de viață-i plină, Iar ea-i a omului lumină.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa