Psalmi 42:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ De-aceea, Lui, cari se vădea Precum că este Stânca mea, Vreau să Îi pun o întrebare: „De ce mă uiți acuma, oare? De ce să umblu întristat, De toți dușmanii apăsat?”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „De ce m-ai uitat? De ce să umblu întristat, asuprit de dușman?“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Îi zic lui Dumnezeu care este stânca mea: „De ce m-ai uitat? De ce trebuie să umblu supărat și dominat de dușman?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Ziua îmi trimite Domnul îndurarea sa și noaptea cântarea lui mă însoțește ca o rugăciune către Dumnezeul vieții mele.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ De aceea zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „Pentru ce mă uiți? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmașului?”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Voi zice către Dumnezeu, stânca mea: Pentru ce m‐ai uitat? De ce umblu în jale sub apăsarea vrăjmașului?

Psalmi 42:9 Mawu Ofanana

Psalmi 13:1

Până când oare, vei uita Doamne, de mine? Fața Ta, Ți-o vei ascunde Tu, mereu?

Psalmi 18:2

Tu, stâncă și cetate-mi ești! Tu Doamne, doar, mă izbăvești! În Tine, mă ascund mereu, Căci stâncă-mi ești și scut al meu. Tu Doamne ești a mea tărie Și-ntăritură, pe vecie!

Psalmi 28:1

Doamne, ești Stânca mea mereu Și către Tine doar, strig eu! La al meu strigăt, surd, nu sta, Căci dacă Te vei depărta Făr’ să-mi răspunzi, eu bunăoară, Asemeni celor ce pogoară În groapa morții, am să fiu.

Psalmi 38:6

Sunt gârbov și m-am istovit, Căci toată ziua am umblat Doar de-ntristare apăsat.

Psalmi 43:2

Tu ești Cel cari m-a ajutat Și m-a păzit pe-al vieții drum: De ce mă lepezi oare-acum? De ce să umblu întristat, Fiind de cei răi apăsat, Căci dușmănie mi-au vădit?

Psalmi 55:3

Din pricina zarvei pe cari, O fac vrăjmașii mei cei tari Și pentru că sunt apăsat De către cei răi, ne-ncetat. Nenorociri, aruncă ei, Asupra mea și alor mei. De pasul mea, vor să se ție, Căci urmărit sunt, cu mânie.

Psalmi 62:2

Stâncă îmi e și Ajutor. Turn de scăpare-mi e, mereu. De-aceea nu mă clatin eu.

Psalmi 77:9

A uitat, oare, Dumnezeu Să aibă milă, tot mereu? Și-a tras El îndurarea-apoi, Plin de mânie, înapoi?”

Psalmi 78:35

Își aminteau că El, mereu, Stâncă le e și ajutor, Fiind al lor Izbăvitor.

Psalmi 88:9

Ochi-mi se scurg, de suferință Și se topește-a mea ființă. Plin de durere, zac și gem Și-n toate zilele Te chem. Îmi întind mâinile spre Tine, Sperând să-Ți amintești de mine!

Psalmi 92:3

Cu harfe și cu alăute, Cu instrumentele făcute Cu zece coarde, să cântăm, Pe Domnul să Îl lăudăm.

Qohelet 4:1

Apoi, privit-am cu-ntristare La asuprirea de sub soare; Și iată, toți cei apăsați Sunt cu obraji-nlăcrimați. Nimeni, pe oamenii acei, Nu-i mângâie. Lăsați sunt ei, Pradă asupritorilor, Supuși ai silniciei lor.

Isaia 40:27

De ce-a zis, oare, Israel – De ce-a zis și Iacov la fel – Precum că „Iată, soarta mea, Ascunsă se vădește ea A fi, în fața Domnului, Iar dreptul meu, ‘naintea Lui, Îmi pare că este pierdut Căci cu vederea e trecut”?

Isaia 49:15

Dar poate o femeie, oare, Să-și uite pruncul cel pe care Îl alăptează? Apoi ea, Milă, de el, nu va avea, Când pruncul acelei femei E rod al pântecului ei? Chiar dacă întâmpla-se-va, Femeia a-l uita, cumva, Cu nici un chip nu te uit Eu, Pentru că tu ești doar al Meu.