Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 40:12 - Biblia în versuri 2014

12 Doar relele mă împresoară, Pedepsele mă înconjoară Căci m-a ajuns și m-a lovit Păcatul ce l-am săvârșit. Multe sunt ele – de socot – Și să le sufăr, nu mai pot. Ele mai multe s-au vădit, Decât e părul răsărit Pe al meu cap. Ele îndoaie Inima mea și o înmoaie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Căci rele fără număr m-au înconjurat; nelegiuirile mele m-au copleșit și nu mai sunt în stare să văd; sunt mai multe decât perii capului meu și-mi înmoaie inima.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Mă înconjoară lucruri rele fără număr. Păcatele mele m-au afectat din toate părțile; și nu mai pot să văd. Ele sunt mai multe decât firele de păr de pe capul meu; și îmi descurajează inima.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Iar tu, Doamne, nu depărta îndurarea ta de la mine, milostivirea și adevărul tău să mă întărească pururi,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Căci rele fără număr mă împresoară, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele și nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decât perii capului meu și mi se înmoaie inima.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Căci m‐au înconjurat rele fără număr, nelegiuirile mele m‐au ajuns, de nu pot privi în sus. Sunt mai multe decât perii capului meu și inima m‐a părăsit.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 40:12
13 Mawu Ofanana  

Nedumerit, i-a înștiințat Pe ceilalți: „Iată! Mi s-a dat Argintul care l-am plătit Pe grâu! Acuma l-am găsit, Când sacul mi l-am desfăcut!” Toți s-au speriat: „Ce ne-a făcut Domnul?” – au zis ei, tremurând, Cu inimile tresăltând.


Moartea, în chingi, mă apucase; Sudoarea gropii mă-ncercase; Pradă necazului eram Și mari dureri, în trup, simțeam.


Dar cine are cunoștință, Când a greșit din neștiință? Mă iartă pentru ce-am făcut, Fără ca eu să fi știut!


Fărădelegea mea, mereu, De-asupra-i, peste capul meu Și precum o povară grea, Neîncetat m-apasă ea.


Atuncea eu – neîncetat – Voi ține al meu jurământ Și Numelui Tău am să-I cânt.


Urât sunt, de dușmanii mei, Fără să aibă vreun temei. Aceia cari mă dușmănesc, Mai mulți – în număr – se vădesc, Decât sunt perii cei pe care Sărmanul meu cap îi mai are. Aceia cari puternici sânt Vor să mă vadă în mormânt Căci pe nedrept mă urmăresc Și pe nedrept mă dușmănesc. Iată că am de-napoiat Ceea ce eu nu am furat.


Chiar dacă mi se prăpădesc Carnea și inima, la fel, Eu și atunci nădăjduiesc În Dumnezeu, pentru că El Îmi este stâncă, ne-ncetat, Și-mi întărește slaba-mi fire; De rele, eu sunt apărat, Căci El îmi este moștenire.


La fel precum sunt niște oi Rătăcitoare, eram noi, Căci fiecare își vedea De drumul pe care-l avea. Pe El, Domnu-L făcu să cadă, Nelegiuirii noastre, pradă.


Mulți oameni își vor da suflarea, De groază, stând în așteptarea Acelor lucruri ce-au să vie, Peste pământ, căci au să fie – După toate cele-ntâmplate – A cerului puteri, mișcate.


Pentru știința tuturor, Vă spun, acuma, fraților, Că nu avem un Preot Mare Cari, milă, pentru noi, nu are – Pentru a noastră slăbiciune Ce caută a ne supune – Ci El, în toate – negreșit – Asemeni nouă, ispitit Ajunse-a fi și încercat, Însă a fost fără păcat.


Și cu Hristos a fost la fel, Pentru că știți prea bine, El, Cel care e neprihănit, Pentru păcate-a suferit – Pentru toți cei nelegiuiți – Ca ei să fie mântuiți, Ca să ne poată-aduce-apoi, La Dumnezeu Tatăl, pe noi. Dar trebuit-a ca Iisus Să-nvie-n duh, spre-a se fi dus,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa