Psalmi 40:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Eu nu țin numai pentru mine A Ta-ndurare, ci știi bine Că de-al Tău adevăr vorbesc Și mântuirea Ți-o vestesc. Din tot ce știu, n-ascund nimic, Ci-n adunare eu le zic La toți, de bunătatea-Ți mare Și de credincioșia-Ți tare.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ Nu ascund dreptatea Ta în inima mea, ci vorbesc despre credincioșia și mântuirea Ta, nu acopăr îndurarea și adevărul Tău în adunarea cea mare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Nu ascund dreptatea Ta în inima mea; ci vorbesc despre consecvența caracterului Tău și despre salvarea Ta. Nu acopăr bunătatea Ta și adevărul Tău (când sunt) înaintea marii adunări.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare; nu-mi închid buzele; tu știi lucrul acesta, Doamne!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Nu țin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul tău și mântuirea Ta și nu ascund bunătatea și credincioșia Ta în adunarea cea mare.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ N‐am ascuns dreptatea ta în inima mea, am spus credincioșia ta și mântuirea ta. N‐am ascuns bunătatea ta și adevărul tău de obștea cea mare.

Psalmi 40:10 Mawu Ofanana

Psalmi 22:26

Toți cei săraci, eu știu prea bine Că au să fie săturați! Pe Domnul să Îl lăudați Voi toți acei care, mereu, Îl căutați pe Dumnezeu, Iar inimile să vă fie Pline, în veci, de bucurie!

Psalmi 25:10

Iată, cărarea Domnului, Credincioșie pe ea, are Și plină e de îndurare, Pentru cei care-I împlinesc Poruncile și Îi păzesc, Cu grijă, legământul dat, Ce pentru noi a fost lăsat.

Psalmi 34:6

Când strigă un nenorocit, Domnul aude negreșit, Și-l scapă din necazul lui.

Psalmi 75:9

De-a pururi însă, eu vorbesc Și-aceste lucruri le vestesc. Laude voi cânta, mereu, Pentru-al lui Iacov Dumnezeu.

Psalmi 89:1

Eu voi cânta, fără-ncetare, A Domnului meu îndurare. Din neam în neam, vreau să se știe Despre a Lui credincioșie.

Isaia 49:6

Domnul, astfel, a glăsuit: „E prea puțin să fii numit Drept Rob al Meu, ca să Te duci Și înapoi să Mi-i aduci Pe Iacov și pe cei pe care Israel rămășiță-i are. De-aceea-n vremea ce-o să vină, Am să Te pun să fii Lumină A neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru ca, astfel, mântuire S-aduci peste întreaga fire.”

Езекиел 2:7

Tu pune-le aste cuvinte, Ce-s ale Mele, înainte, Fie că ei vor asculta, Fie că nu, vorbirea ta, Căci sunt o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită!

Miheia 7:20

Credincioșie-i vei fi dat Lui Iacov și cu îndurare Vei ține jurământul care, Față de-Aveam, Tu l-ai rostit, Căci vei veghea ca împlinit Să fie ceea ce-ai jurat, Părinților noștri, odat’.”

Luca 3:6

Și-astfel, toate făpturile Au să privească, tot mereu, Iertarea de la Dumnezeu.”

Ioan 1:17

Legea, prin Moise, ni s-a dat; Har și-adevăr am căpătat, Acuma, prin Hristos Iisus.

Romani 10:3

Întrucât ei n-au cunoscut, În tot ceea ce au făcut, Neprihănirea cea pe care Domnul o dă, la fiecare. Au căutat, cu osebire, Să-și facă o neprihănire A lor și-atunci, nu s-au supus Neprihănirii cari, de sus, Venit-a, de la Dumnezeu.

Filipeni 3:9

Să fiu și eu, în El, găsit – Nu cu neprihănirea mea, Pe care Legea mi-o dădea – Ci cu acea neprihănire Ce vine peste omenire Și cari, de Dumnezeu, e dată, Doar în credința arătată, În Domnul nost’, Hristos Iisus.

1 Tesaloniceni 1:8

Vreau să vă spun, de-asemenea, Că, pretutindeni, s-a aflat – În tot ținutu-n lung și-n lat – Despre credința ce-o vădiți, În Dumnezeu. Cum bine știți, Cuvântul Domnului apoi, Ajuns-a cunoscut, prin voi, La cei care-n Ahaia sânt, Pe-al Macedoniei pământ, Și în împrejurimi apoi. Deci, n-avem ce să spunem noi, Despre credința ce-o aveți, Căci după cum bine vedeți, Ea, pretutindeni, e știută Și e, de toți, recunoscută.

1 Timotei 1:15

Adevărat s-a dovedit, Precum și vrednic de primit, Acel cuvânt care a zis – Și care-i, în Scriptură, scris – Că-n „lume, a venit Hristos, Spre-al mântui pe păcătos”, Iar dintre păcătoșii care, Această lume-acum, îi are, Întâiul, eu sunt socotit;

Revelația 22:17

Și Duhul și Mireasa-apoi, Îmi spun: „Doamne, vino la noi!” Cei ce aud, apoi și ei Să spună „Vino!”. Toți acei Care, pe drum, au însetat, La Mine pot să vină-ndat’. Cel care, apa vieți-o vrea, Să vină-acuma, ca să bea, Pentru că are a-i fi dată, Fără să i se ceară plată!