Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 4:7 - Biblia în versuri 2014

7 Tu-mi dai mai multă bucurie Decât vreodată-au căpătat Ei, când știau că o să fie Rodul de grâu și vin, bogat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Mi-ai dat mai multă bucurie în inimă decât au ei când li se înmulțește grâul și mustul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Tu mi-ai dat mai multă bucurie în inimă decât au ei când li se înmulțește grâul și mustul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Mulți spun: „Cine ne va arăta ce este bine?”. Fă să răsară peste noi, Doamne, lumina feței tale! Sélah

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei când li se înmulțește rodul grâului și al vinului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Tu ai pus veselie în inima mea mai mult decât în vremea când grâul și mustul lor erau în belșug.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 4:7
14 Mawu Ofanana  

Să nu rămân dat de rușine, Când, Doamne, eu mă-ncred în Tine. Cei răi să fie rușinați Și pradă morți-apoi lăsați!


Să-ți fie Domnul. Ai să vezi Atuncea, că vei căpăta,


Atunci, încredințat eu sânt, Că urc pân’ la altarul care, Al nostru Dumnezeu îl are, Căci Dumnezeu mi-e bucurie Și totodată veselie. Cu harfa, am să-I cânt mereu, Doar laude, lui Dumnezeu!


Ca să se facă cunoscută Cărarea Lui și-a fi știută În lume – peste-ntreaga fire – Neprețuita-I mântuire!


O, Doamne al oștirilor, Cât încă, va mai ține oare, Mânia Ta, nespus de mare, Cu toate că, neîncetat, Poporul, rugi, Ți-a înălțat?


Tu, Doamne, ești Acela cari Mă-nveselești cu lucrări mari, Iar eu Îți cânt necontenit, Când văd ce ai înfăptuit.


Ia-mă cu tine! Să plecăm! Haidem acum, să alergăm! În camerele din palat, Mă duce al meu împărat… Acolo, noi, eu știu prea bine Că, ne vom bucura, de tine. Vom lăuda, fără-ncetare, Neprețuita-ți dezmierdare, Mai mult decât e lăudat Vinul ce-l bem! Am cugetat Cum că pe drept tu ești iubit.


Poporul Tău, Tu-l înmulțești Și bucurii îi dăruiești, Iar el se bucură, șezând În fața Ta, ca-n vremea când E seceriș; se veselește, Ca și când prada se-mpărțește.


Astfel, pierit-a bucuria Și dispărut-a veselia Din câmpurile roditoare, Din țara cea scăldată-n soare, Ce este a Moabului.” „Secat-am vinul teascului” – Spusese Domnul. „Nimenea, Să calce-n teasc, nu va putea, Cu strigăte de veselie, Pentru că-n țară au să fie Doar țipetele de război.


Să lumineze, peste tine, Lumina cari, de la El, vine – Care, din Fața Lui, răsare – Și să-ți arate îndurare.


Măcar că Domnul, niciodat’, La drept vorbind, nu S-a lăsat Fără să facă mărturie: V-a făcut bine, cum se știe, Că a dat ploaie, după care V-a dat și vremuri roditoare, Și hrană – din belșug – v-a dat, Și bucurie v-a turnat, În inimi, de vi le-a umplut.”


Cu toate că nu L-ați văzut – Știu că-L iubiți și L-ați crezut; O bucurie strălucită – O bucurie negrăită – Vă face să vă bucurați,


Via au strâns și au călcat Struguri-n teascuri, după care A fost o veselie mare, Căci au mâncat și au băut Și bucuroși au petrecut. În case-apoi când au intrat, Pe-Abimelec, l-au blestemat,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa