Psalmi 4:2 - Biblia în versuri 2014

² Iar fii ai oamenilor, voi Să-mi spuneți cât voi mai vedea Batjocorită, în noroi, Că-i a mea slavă? Până când Deșertăciunea o iubiți, După minciuni doar, alergând? (Oprire)

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Fii ai oamenilor, până când va fi de rușine gloria mea? Până când veți iubi deșertăciunea și veți umbla după minciuni? Selah

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² „Fii ai oamenilor, până când veți râde de onoarea mea – tocmai voi care iubiți lucrurile fără valoare și care doriți să promovați minciuni?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Când strig [către tine], răspunde-mi, Dumnezeul dreptății mele! Din strâmtorare m-ai scos în larg: ai milă de mine și ascultă-mi rugăciunea!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Fiii oamenilor, până când va fi batjocorită slava mea? Până când veți iubi deșertăciunea și veți umbla după minciuni? (Oprire)

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Fii ai oamenilor! Până când va fi spre batjocură slava mea? Până când veți iubi deșertăciunea și veți căuta minciuna? (Sela).

Psalmi 4:2 Mawu Ofanana

Psalmi 106:20

Au schimbat slava Domnului, Atunci, pe chipul boului Care cu iarbă se hrănește.

Psalmi 14:6

Râdeți dar, de nădejdea care Omul nenorocit o are… Scăparea lui, însă, mereu, Se află doar la Dumnezeu.

Psalmi 2:1

De ce se-ntărâtă, oare, Neamurile de departe? De ce cugetă popoare Numai la lucruri deșarte?

Psalmi 3:3

Dar Doamne, Tu ești scutul meu! Tu îmi ești slava, Tu ești Cel Care-mi salți capul, ne-ncetat. La Domnul strig, oriunde sânt;

Psalmi 31:6

Acei care au căutat, Idoli deșerți, să le slujească Și-apoi de ei să se lipească, Mie urâți mi-au fost mereu, Pentru că-n Domnul mă-ncred eu.

Psalmi 5:6

Toți cei care minciuni rostesc Pierduți sunt, căci îi pedepsești.

Psalmi 50:15

Mă cheamă dar, când te găsești În strâmtorare. Atunci Eu Te izbăvesc, iar tu, mereu, Ai să Mă proslăvești pe Mine, Căci iarăși îți va merge bine!

Psalmi 57:4

Iată, acum sufletul meu Se afl, între lei culcat. În jurul meu s-au adunat Oameni cari varsă flăcări. Ei Au dinți-asemeni unor lei; Săgeți și suliți s-au vădit A le fi dinții negreșit, Iar limba lor – de-asemenea – Este la fel ca sabia.

Psalmi 58:1

Oare tăcând, veți crede voi, Dreptate că veți face-apoi? Oare așa, voi arătați Că drept știți să îi judecați Pe fiii oamenilor? Iată Cum este-a voastră judecată:

Psalmi 58:3

Încă din pântec, negreșit, Cei răi, stricați, s-au dovedit. Din pântece când se ivesc, Cei mincinoși se rătăcesc.

Psalmi 63:11

Dar împăratul, tot mereu, Se bucură în Dumnezeu. Oricine va jura pe El, Se va făli căci în ăst fel Va astupa gura cea mare, Pe cari cel mincinos o are.

Psalmi 72:2

Doar astfel fi-va judecat Al Tău popor, după dreptate, Iar pricinile-nfățișate De cei nenorociți din fire, Privite-s cu nepărtinire.

Exodul 10:3

Îndată, Moise și Aron Se duseră la Faraon, Și înaintea lui au spus: „Până când fi-vei nesupus? Cât ai să Mi te-mpotrivești? Când ai de gând să te smerești În fața Mea? Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor, Să-l lași să plece, să-Mi slujească!

Proverbe 1:22

„Până când oare, proștilor, Prostia doar o s-o iubiți? Iar voi cei cari batjocoriți, Când încetați a vă plăcea Batjocura, și-asemenea, Nebunii când au să sfârșească, Știința, să o mai urască?

Qohelet 8:11

Pentru că iute nu se pune, În practică, porunca dată – Decizia ce-a fost luată – Pentru-a stârpi faptele rele, De-aceea plină e, de ele, Mereu, inima omului Și-n stăpânirea răului Ea zace; singura dorință, Îi e, de este cu putință, Să facă numai rău. Dar eu,

Qohelet 9:3

Din toate câte am văzut, Sub soare, eu, că s-au făcut, Iată ce am aflat, anume, Că este cel mai rău, pe lume: Toți – buni sau răi – orice-au făcut, Aceiași soartă au avut. De-aceea, inimile toate Pline-s, mereu, de răutate Și e atâta nebunie În om. Iată că el nu știe Ce va mai fi când, la cei morți, Va trece, prin a morții porți.

Isaia 20:5

Atunci, au să se îngrozească Și are să îi năpădească Rușinea pe aceia care Și-au pus încrederea lor mare, În țara Etiopiei, Fiind drept fală pentru ei Egiptul cel neînfricat.

Isaia 45:17

Dar Israelul, negreșit, De Domnul fi-va mântuit, Iar mântuirea Lui, se știe Că, dăinuiește pe vecie.

Isaia 59:4

Dreptatea, nimănui nu-i place, Iar judecăți drepte nu face Niciunul. Ei se bizuiesc Pe lucruri ce se dovedesc A fi deșarte. Nu sunt buni, Căci spun mereu numai minciuni. Răul îl nasc ei, peste fire, Și zămislesc nelegiuire.

Ieremia 2:11

Vreun neam, vreodată, s-a văzut Ca idolii ce i-a avut Să-i fi schimbat, măcar că ei N-au fost și nu sunt dumnezei? Poporul Meu, doar, și-a schimbat Slava și-n locu-i a luat Ceva ce-i nefolositor, Căci nu îi e de ajutor!

Ieremia 2:5

Domnul a zis: „Ce au găsit? Ce a părut nelegiuit, În Mine, pentru-ai voști’ părinți? Ce au gândit ale lor minți, Atuncea când s-au depărtat De Mine și au căutat Nimicuri, până când – se știe – Nimicuri au ajuns să fie?

Ieremia 9:3

„Din guri, minciuni sunt aruncate, Căci limbile sunt încordate Precum un arc, iar când vorbesc, Nu pe-adevăr se sprijinesc Spre a fi tari, în țara lor, Ci pe a răutăților Mulțime mare. Văd prea bine, Că nu Mă caută pe Mine.

Osea 4:7

Cu cât mai mult s-au înmulțit, Cu-atât ei au păcătuit. De-aceea, iată ce-am să fac: Slava-n ocară le-o prefac.

Iona 2:8

Aceia care lipiți sânt De idoli, au îndepărtat Mila de ei. Eu, ne-ncetat,

Numeri 14:11

Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Cât voi mai fi nesocotit De-acest popor, te-ntreb, pe tine?! Cât nu va crede el, în Mine, Deși minuni mari a văzut, Că-n al său mijloc, am făcut?

Fapte 24:9

Iudeii s-au unit apoi, În vina cari i s-a adus, Zicând că-i drept tot ce s-a spus.

1 Corinteni 1:31

Pentru că, după cum s-a zis Și, în Scripturi, se află scris, „Cel ce se laudă, să știe, În Domnul, lauda să-i fie”.

Efeseni 4:25

De-aceea, vreau să încercați Ca, de minciuni, să vă lăsați, „Și fiecare dintre voi, Să spună adevăru-apoi, Aproapelui”, căci noi dorim Ca, mădulare, să ne fim, Unii la alții. Iată, vreau,

1 Samuel 12:21

Să Îl urmați, pe Domnul, voi, Pentru că altfel, fiecare Ar merge după lucruri care N-aduc folos, nici izbăvire La nimenea, căci sunt, din fire, Doar niște lucruri de nimic.