Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 4:1 - Biblia în versuri 2014

1 Domn al neprihănirii mele, Răspunde-mi când strig către Tine! Scoate-mă-n larg, în clipe grele, Când strâns sunt. Ai milă de mine! Ascultă Doamne, ruga mea!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Răspunde-mi când strig, Dumnezeul dreptății mele! Deși sunt în necaz, Tu mă vei elibera. Arată-Ți bunăvoința față de mine, ascultă-mi rugăciunea!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 „Ascultă-mă când strig! Tu ești Dumnezeul dreptății mele. Salvează-mă când sunt în pericol! Demonstrează-Ți bunătatea față de mine; ascultă-mi rugăciunea!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Maestrului de cor. Pentru instrumente cu coarde. Psalm. Al lui Davíd.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Răspunde-mi când strig, Dumnezeul neprihănirii mele, scoate-mă la loc larg când sunt la strâmtorare! Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Răspunde‐mi când strig, Dumnezeul dreptății mele! M‐ai scos la loc larg în strâmtorare. Îndură‐te de mine și auzi rugăciunea mea!

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 4:1
35 Mawu Ofanana  

Că a greșit. Din strâmtorare, Iar vei fi scos și îți spun eu Că te va pune Dumnezeu Într-un loc larg și-n libertate, Iar masa, plină de bucate, Are să-ți fie. Dar greșești,


Pentru că drept e Dumnezeu, Iubind dreptatea, tot mereu. Ochii neprihănitului, Pot să privească Fața Lui.


Ascultă Doamne, glasul meu, Pentru că rob al Tău sunt eu. Iată, sunt fiul roabei Tale. Tu, Doamne, ai găsit cu cale Să mă dezlegi și-ai sfărâmat Lațul care m-a-nfășurat.


Domnu-l păzește pe acel Fără de răutate-n el. Eram un om nenorocit, Dar Dumnezeu m-a mântuit


Întoarce-Ți Fața către mine, Să-mi vină mila de la Tine, Cum faci cu cei ce se vădesc Că al Tău Nume Îl iubesc!


Nu-mi face judecată mie, Căci nici un om nu e găsit, În fața Ta, neprihănit.


La Tine strig, Doamne al meu, Pentru că Tu m-asculți mereu! Pleacă-Ți urechea către mine, S-ajungă-al meu cuvânt, la Tine!


O Doamne, Dumnezeul meu, De ce acum – în ceasul greu – M-ai părăsit, Te-ai depărtat, În ajutor Tu nu mi-ai stat Și n-ai luat seama la cele Cari fost-au plângerile mele?


Acela fi-va ne-ncetat – De Domnul – binecuvântat Și va ajunge starea lui A fi pe placul Domnului, Cum Domnul mântuirii sale Are de a găsi cu cale.


Privește-mă: sunt părăsit, Și-ai milă că-s nenorocit.


Și n-ai să-Ți lași robul să cadă În mâinile vrăjmașe, pradă. Știu că mereu, Tu mă veghezi Și în loc larg ai să m-așezi.


Pentru a mea neprihănire, Mi-ai dat Tu, Doamne, ocrotire Și pe vecie-n fața Ta, M-ai pus pe mine-apoi, a sta.


Așa cum cerbul își dorește Izvorul ce îl răcorește, Așa Te vrea sufletul meu, Pe Tine, al meu Dumnezeu!


Iată cuvinte minunate Ce sunt de farmec încărcate. În inimă îmi clocotesc, Făcându-mă ca să vorbesc: „Lucrarea mea s-a înălțat Spre laudă, pentru-mpărat!” Ca pana unui scriitor – Deprins cu jocul vorbelor – Ce iscusință a vădit, Să-mi fie limba, negreșit!


Milă să ai, o, Domnul meu, Față de mine, tot mereu! Căci de vrăjmași sunt urmărit Neîncetat și-s hărțuit. În fiecare zi apoi, Mă chinuie și-mi fac război.


Arată milă, Domnul meu, Față de mine, tot mereu! Încredere, în Tine, are Sufletul meu. Loc de scăpare, La umbra aripilor Tale, Îmi caut eu, pe a mea cale, Și-aștept să treacă peste mine, Nenorocirea care vine.


Doamne, să nu mă pedepsești – Când voi greși – cu-a Ta mânie. Doamne, să nu mă mai lovești, Mustrându-mă cu-a Ta urgie.


Domnul, cu milă, ne vegheze Și să ne binecuvânteze! Lumina feței Lui, apoi, Să lumineze peste noi,


Domnul în Iuda-i cunoscut, Iar al Său Nume e știut De către-ntregul Israel.


Când acel timp o să sosească, Doar astfel o să se vorbească: „Dreptatea-n Domnul se găsește. Puterea-n El doar locuiește. Le El vin cei ce-s mâniați Pe El și fi-vor înfruntați.


Când vremea Lui are să vie, Mântuit, Iuda, o să fie, Iar Israelul va avea, În locuință, liniștea. Un Nume, El o să primească Și astfel au să Îl numească Toți oamenii din țara voastră, „Domnul, Neprihănirea noastră!”


Iată că Domnul Dumnezeu Este tăria mea, mereu. Putere-mi dă picioarelor, De-mi sunt ca ale cerbilor. Apoi, pe înălțimi, astfel, Mă face ca să umblu, El. Către mai marele pe care Ceata de cântăreți îl are. Cântul acesta-ai pregătit Spre-a fi cântat și-i potrivit Pe instrumentele știute, Care cu coarde sunt făcute.


Iar voi, prin Tatăl Cel de Sus, Sunteți dar, în Hristos Iisus. El e făcut, de Dumnezeu, Să fie, pentru noi, mereu, Înțelepciune și sfințire, Să fie și neprihănire, Și-asemeni – pentru fiecare – Să fie și răscumpărare,


Iată că El ne-a izbăvit, Iar moartea nu ne-a mai lovit; Și-avem nădejde că, de-acum, Încă un timp, pe-al vieții drum, De noi, are să se-ngrijească Și are să ne izbăvească.


Într-adevăr dar – fraților – Vă spunem vouă, tuturor, Căci nu dorim ca să nu știți, Că-n Asia, am fost loviți, De un necaz atât de mare, Care ne-a apăsat mai tare Decât puteam noi să răbdăm, Încât, nădejde să scăpăm Cu viață, nu am mai avut.


În urmă, David a rostit: „Domnul, Cel ce m-a izbăvit – Atât din gura leilor, Cât și din laba urșilor – Mă scapă și de Filistean Și am să-l birui pe dușman!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa