Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 39:13 - Biblia în versuri 2014

13 Mută-Ți a Ta privire dar, Să pot ca să răsuflu iar, Până nu plec, cât mai sunt viu, Căci încurând n-am să mai fiu!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Abate-Ți privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăși, până nu mă duc și nu voi mai fi!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Nu mai privi la mine, ca să mă pot bucura din nou, până nu mă duc și nu voi mai exista (pe pământ)!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Ascultă, Doamne, rugăciunea mea și pleacă-ți urechea la strigarea mea, nu fi surd la lacrimile mele, căci sunt străin înaintea ta, un trecător, ca toți părinții mei!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Abate-Ți privirea de la mine și lasă-mă să răsuflu, până nu mă duc și să nu mai fiu!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Ia‐ți privirea de la mine și mă voi întări, mai înainte de a mă duce de aici și să nu mai fiu.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 39:13
12 Mawu Ofanana  

„Voi mă lăsați fără copii! Iosif nu mai e printre vii, Iar Simeon e-ntemnițat. Of Doamne! Și vreți, imediat, Pe Beniamin să mi-l răpiți! Dar oare, voi nu vă gândiți Cât, sufletul mi-e de lovit?!”


Iacov răspunse: „Pe-a mea cale, De când mă aflu pe pământ, Ai mei ani, pân’ acuma, sânt Osută treizeci. Ale mele Zile, puține-au fost și rele, În comparație cu cei, Care au fost părinții mei.”


Trei secole a numărat, La care s-au adăugat Încă șaizeci și cinci de ani.


„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


Ca și părinții noștri, noi, Niște străini, suntem apoi. Zilele noastre, pe pământ, Asemenea umbrelor sânt, Iar, de nădejde, sunt lipsite.


Când vei sfârși să mă privești? Când oare, îmi vei da răgaz, Să-mi șterg sudoarea din obraz, Și-apoi, scuipatul, să-mi înghit?


Iată că un străin eu sânt Rătăcitor pe-acest pământ. Să nu ascunzi din a mea cale, Legea orânduirii Tale!


Și-n urmă, El a zguduit Pământul și a clătinat Munții în temelii, de-ndat’, Căci El a vrut ca să se știe Că s-a stârnit a Lui mânie.


Pământurile n-au să fie Vândute, pentru veșnicie, Căci țara-n care-o să intrați, Este a Mea. Voi o să stați La Mine-n vremile ce vin, Ca venetic și ca străin.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa