Psalmi 39:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Ascultă-mi strigătul, mereu, Și rugăciunea, Domnul meu, Căci un străin m-am arătat Și un pribeag – neîncetat – În față-Ți, cum erau și cei Care au fost părinții mei.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Doamne, ascultă-mi rugăciunea, ascultă cu atenție strigătul meu după ajutor! Nu rămâne surd la plânsul meu, căci, față de Tine, sunt un călător străin, un peregrin, ca toți strămoșii mei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Doamne, ascultă-mi rugăciunea și ia în considerare strigarea mea după ajutor(ul Tău)! Nu rămâne surd la plânsetul meu, pentru că în fața Ta sunt doar un străin (pentru Pământ) și călător, ca toți strămoșii mei!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Prin pedepsele pentru păcat, tu îl corijezi pe om; ca molia îi distrugi dorința. Într-adevăr, tot omul este deșertăciune! Sélah

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, și pleacă-Ți urechea la strigătele mele! Nu tăcea în fața lacrimilor mele! Căci sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toți părinții mei.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Auzi‐mi rugăciunea, Doamne, și pleacă urechea la strigarea mea; nu fi surd la lacrimile mele, căci sunt un străin la tine, un pribeag, ca toți părinții mei.

Psalmi 39:12 Mawu Ofanana

Geneza 21:34

El – și cu toată casa lui – Străini erau, pe-acel ogor, Din țara Filistenilor.

Geneza 47:9

Iacov răspunse: „Pe-a mea cale, De când mă aflu pe pământ, Ai mei ani, pân’ acuma, sânt Osută treizeci. Ale mele Zile, puține-au fost și rele, În comparație cu cei, Care au fost părinții mei.”

2 Samuel 16:12

Poate că la necazul meu, O să privească Dumnezeu, Și se va îndura de mine, Încât are să-mi facă bine, Chiar dacă blestemat mereu, De acest om, astăzi, sunt eu.”

2 Regi 20:5

„La Ezechia să te duci, Căci vreau, al Meu cuvânt, să-i duci. Întoarce-te acum la el Și-apoi, îi spune-n acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu, Cel al lui David: „Iată, Eu Am auzit cum te-ai rugat Și am văzut că ai vărsat Lacrimi amare-n fața Mea. Dar încurând, tu vei putea Ca iarăși sănătos să fii. Peste trei zile, ai să vii La Casa Domnului. Cu cale,

1 Cronici 29:15

Ca și părinții noștri, noi, Niște străini, suntem apoi. Zilele noastre, pe pământ, Asemenea umbrelor sânt, Iar, de nădejde, sunt lipsite.

Iov 13:28

Când trupul meu cade acum, În putrezire, la fel cum O haină veche și uzată, De către molii, e mâncată?”

Iov 16:20

Ai mei prieteni, însă eu, Cu lacrimi, rog pe Dumnezeu,

Psalmi 102:1

Doamne, Te rog să iei aminte La rugăciunea mea fierbinte Și fă s-ajungă pân’ la Tine, Strigătul meu. Doamne, de mine,

Psalmi 116:3

Moartea, în chingi, mă apucase; Sudoarea gropii mă-ncercase; Pradă necazului eram Și mari dureri, în trup, simțeam.

Psalmi 119:19

Iată că un străin eu sânt Rătăcitor pe-acest pământ. Să nu ascunzi din a mea cale, Legea orânduirii Tale!

Psalmi 119:54

Orânduirile făcute De Tine doar, îmi sunt plăcute, Căci ele îmi prilejuiesc Cântările ce le gătesc În casa pribegiei mele.

Psalmi 56:8

Tu numeri pașii vieții mele, Căci eu, un călător doar, sânt, Cari pribegește pe pământ. Adună lacrimile mele, Într-un burduf. Nu-s scrise ele, În cartea Ta? Iată, toți cei

Psalmi 90:9

De-a Ta urgie înfocată, Zilele noastre pier și iată, Vedem cum anii ni se trec Și ca un sunet se petrec.

Levitic 25:23

Pământurile n-au să fie Vândute, pentru veșnicie, Căci țara-n care-o să intrați, Este a Mea. Voi o să stați La Mine-n vremile ce vin, Ca venetic și ca străin.

2 Corinteni 5:6

Plini de încredere apoi, Întotdeauna, suntem noi; Dacă acasă ne găsim În trup, departe pribegim, De Domnul – pentru că-ncercăm,

Evrei 11:13

Oameni-aceștia au trăit Și, în credință, au murit, Chiar dacă nimeni nu primise Ceea ce se făgăduise. Ei, aste lucruri, le-au văzut, Din depărtare, și-au putut Să le ureze doar, de bine, Mărturisind la orișicine Că sunt străini pe-acest pământ, Că simpli călători, ei sânt.

Evrei 5:7

El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –

1 Petru 1:17

Iar dacă voi Îl chemați „Tată”, Pe Cel a cărui judecată Se-arată fără părtinire, Pentru întreaga omenire – Căci fiecare-i cântărit După ceea ce-a făptuit – Cu frică dar, să vă purtați, Acum, pribegi când vă aflați.

1 Petru 2:11

Eu, prea iubiților, voiesc, Pe voi, ca să vă sfătuiesc, Asemeni unor călători, Unor străini rătăcitori: Necontenit, să vă feriți De pofta firii, căci, să știți, Că ea, mereu, este în noi, Cu sufletul, într-un război.