Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 34:5 - Biblia în versuri 2014

5 Când către El ai să privești, De grabă ai să și simțești Cum luminată o să-ți fie Fața, de-o mare bucurie, Și-n veci curată se va ține, Căci nu se umple de rușine.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Cei care privesc spre El se luminează, iar fețele lor nu se rușinează.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Cei care privesc spre El, se luminează; iar fețele lor nu li se umplu de rușine.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 dàlet L-am căutat pe Domnul și el mi-a răspuns și m-a eliberat de orice teamă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie și nu ți se umple fața de rușine.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Ei au privit spre el și au fost luminați și nu le‐au roșit fețele.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 34:5
17 Mawu Ofanana  

Ioab, atuncea, a urcat, Sus, în odaie, la-mpărat, Zicând: „Ce faci, nu este bine! Căci tu acoperi de rușine, Obrazul celor ce-au luptat Și astfel viața ți-au scăpat Și ție și feciorilor Și fiicelor, nevestelor Și țiitoarelor pe care, Al nostru împărat le are.


Printre Iudei, această știre Adus-a numai fericire.


Răspunde-mi Doamne, de îndat’, Căci tu ești Dumnezeul meu! Lumină să le dai, mereu, Ochilor mei – veghează-mi sorții – Să nu mă prindă somnul morții,


În ziua-n care Te-am chemat, De-ndată Tu m-ai ascultat. Îmbărbătare am primit, Iar sufletul mi s-a-ntărit.


Tu Doamne-aprinzi lumina mea. Tu-mi luminezi, de-asemenea, Bezna ce este-n jurul meu.


Da, toți cei ce nădăjduiesc În Tine Doamne, nu greșesc Și de rușine nu-s lăsați, Ci de rușine vor fi dați, Mereu, toți oamenii acei Cari – fără a avea temei – De Tine s-au îndepărtat.


Mă culc, adorm și mă trezesc, Căci Domnul e sprijinul meu.


Izvorul vieții e la Tine. Lumina care-n lume vine, Noi – cei cari pe pământ suntem – Numai prin Tine o vedem.


Mă cheamă dar, când te găsești În strâmtorare. Atunci Eu Te izbăvesc, iar tu, mereu, Ai să Mă proslăvești pe Mine, Căci iarăși îți va merge bine!


Cel care, mulțumire, știe – Drept jertfă – să-Mi aducă Mie, Acela doar Mă proslăvește. Doar omul care își păzește Cărarea, parte va avea Să vadă mântuirea Mea.”


Le umple fața de rușine, Ca să Te caute pe Tine Și-apoi, cât vor trăi pe lume, Să caute Sfântul Tău Nume!


Lumina este semănată Pentru cel care se arată A fi un om neprihănit, Iar bucuria s-a vădit A fi pentru acela care O inimă curată are.


De-aceea zic Eu, către voi: Veniți la Mine, înapoi, Ca să puteți fi mântuiți Voi toți cei care vă găsiți La marginile de pământ, Căci Dumnezeu, numai Eu sânt!


Când vei vedea că se-mplinesc Lucrările ce se vestesc, Cuprins vei fi de veselie Și-ai să tresalți de bucurie. Inima îți va bate tare, Lărgindu-se, fără-ncetare, Căci ale mării bogății, La tine vor veni, să știi, Iar visteriile-adunate De neamuri, ție-ți vor fi date.


Mereu, cu ochii ațintiți, Spre Căpetenie, să fiți, Către Desăvârșirea care Credința tuturor o are, Adică la Hristos Iisus, Cari pentru ce-I fusese pus În față – pentru bucurie – A fost în stare ca să vie Aici, și cruce-a suferit, Rușinea a disprețuit Și-acuma, șade, tot mereu, La dreapta, lângă Dumnezeu, Unde chemat a fost să vie, Lângă-al Său scaun de domnie.


David, atuncea, s-a sculat, Cu toți cei care-l însoțeau – Cari șase sute se vădeau – Și, din cetate, au ieșit. Apoi, în jur s-au răspândit, Căci au voit ca să găsească Un loc, să se adăpostească. Deci fiecare a făcut Atuncea, doar ce a putut. Saul, îndată, a aflat Precum că David a scăpat, Din Cheila și că a fugit. Din al său drum, el s-a oprit Și-n Cheila nu a mai pătruns.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa