Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 32:4 - Biblia în versuri 2014

4 Căci zi și noapte, mâna Ta, Apăsător, asupră-mi sta. Precum pământul însetat, De-a verii arșiță-i uscat, Așa simțeam și eu, în mine, Cum vlaga-mi se usucă-n vine. (Oprire)

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; ajunsesem sleit de vlagă, ca în timpul arșiței verii. Selah

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Atât ziua cât și noaptea, mâna Ta mă apăsa. Forța mea se diminuase; și ajunsesem ca o plantă uscată de căldura verii.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Zi și noapte apăsa peste mine mâna ta, vlaga mi se usca în dogoarea verii. Sélah

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Căci zi și noapte mâna ta era grea asupra mea: Vlaga mea se prefăcuse în uscăciune de vară. (Sela.)

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 32:4
15 Mawu Ofanana  

Dreptate, înaintea Lui, El să îi facă omului, Și Îl mai rog, în acest fel, Dreptate ca să facă El Și pentru fiul omului Contra prietenilor lui.


Îmi sunt tovarăși. Pielea mea Se înnegrește și din ea, Mereu, bucăți mi se desprind. Oasele mele se aprind


În acest fel, frica de mine N-o să te tulbure pe tine, Iar greutatea mea trupească Nu are să te copleșească.


Toată puterea mi-a secat Și precum lutul s-a uscat, Încât chiar limba mi-am simțit, De-al gurii cer, cum s-a lipit. Către țărâna morți-acum, Ai îndreptat Tu, al meu drum.


Acum, a lor înfățișare Mai negricioasă ne apare, Decât este funinginea. Nu-i mai cunoaște nimenea Pe uliță căci, negreșit, De oase, pielea s-a lipit, Iar a lor față se arată A fi ca lemnul de uscată.


Pielea ajuns-a să ne fie Ca un cuptor și arde tare, De frigul cel pe cari îl are Doar fierbințeala foametei.


Până când, mari, vor fi-nălțați – Și nu o să vă măritați? Nu! Nu, fiicele mele! Eu Sunt amărâtă. Dumnezeu Și-a întins mâna-n contra mea.”


În urmă, spre mai marii lor – Spre domnii Filistenilor – Solie-n grabă, au trimis, Prin care, în ăst fel, au zis: „Chivotul Domnului, pe care Poporul Israel îl are, Luați-l iute, de la noi, Ca să-l trimiteți înapoi, La neamul Său, la Israel. De moarte, vom scăpa astfel, Și noi, și oamenii pe care Neamul de Filisteni îi are.” Cetatea fost-a îngrozită, Fiind, de moarte, urmărită, Căci mâna Domnului ședea Apăsătoare, peste ea.


Dar Dumnezeu a apăsat Peste cetatea Gatului, În cari trimis-a groaza Lui. Pe cei care au locuit Cetatea, Domnul i-a lovit Cu bube – de la mic, la mare – Încât atuncea, fiecare, Spuză de bube a avut, Cari la șezut i s-a făcut.


Priviți în urmă, după el: Dacă chivotul o s-apuce Pe drumu-acela care duce Înspre Bet-Șemeș, să știți voi Că se întoarce înapoi, În țara și la casa lui. Vom ști că mâna Domnului E cea care ne-a făcut rău, Pentru acest chivot al Său. Dacă chivotul nu se duce Spre casa lui, ci o s-apuce Pe un alt drum, vom ști apoi Căci cel ce ne-a lovit pe noi, Nu este Domnul. Negreșit, Atuncea ăst rău a venit, În țară, peste fiecare, Doar dintr-o simplă întâmplare.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa