Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 32:3 - Biblia în versuri 2014

3 Atâta timp cât am tăcut, Să se topească-au început Oasele mele, apăsate De gemetele-mi necurmate.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Când tăceam, mi se uscau oasele și toată ziua gemeam.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Când tăceam, mi se uscau oasele din cauza gemetelor mele permanente.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele și gemeam ziua întreagă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Când tăceam, mi se topeau oasele de geamătul meu toată ziua.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 32:3
26 Mawu Ofanana  

Iar după ce s-a împlinit Timpul ce fost-a pentru jale, David găsi, apoi, cu cale, Ca să o cheme la palat. În casa lui, s-a așezat Femeia, și i-a fost soție. Apoi – așa precum se știe – Un fiu, lui David, i-a născut. Ceea ce David a făcut Cu Urie și soața lui, N-a fost pe placul Domnului.


Eu, cu suspine, sunt hrănit În toate zilele; doar jale, Găsesc mereu, pe a mea calea;


Noaptea, cu frigu-i, mă pătrunde Și-mi smulge oasele. N-am unde Să mă ascund, să nu mă vază; Durerea nu mai încetează.


Îmi sunt tovarăși. Pielea mea Se înnegrește și din ea, Mereu, bucăți mi se desprind. Oasele mele se aprind


O Doamne, Dumnezeul meu, De ce acum – în ceasul greu – M-ai părăsit, Te-ai depărtat, În ajutor Tu nu mi-ai stat Și n-ai luat seama la cele Cari fost-au plângerile mele?


În carnea mea, neîndoios, Nimic nu este sănătos, Din pricina mâniei Tale Cari a ieșit în a mea cale. Vlaga, din oase, mi-a pierit, Pentru că am păcătuit.


Puterile-mi sunt spre pieire, Zdrobit sunt cu desăvârșire.


Mai fă-mă ca să știu o dată, Ce este-aceea bucurie Sau ce înseamnă veselie, Ca astfel oasele-mi zdrobite Să fie iar, înveselite.


Ai milă, căci mă ofilesc Și-mi tremură oasele-n mine. Mă vindecă Tată ceresc, Căci aștept milă de la Tine.


O inimă cu veselie, Un bun leac, are să vă fie; Dar oasele vor fi uscate De duhurile întristate.


Cel cari greșeala-și tăinuiește Mereu, nicicând nu propășește; Dar dacă a mărturisit Și-apoi de rele s-a ferit, Atunci omul acela are Să dobândească îndurare.


Mustrați, de către Dumnezeu, Plini de mânia Domnului, Fiind asemeni cerbului Care în laț este căzut, La fel, feciorii ți-au zăcut Pe lângă ziduri, leșinați, Pe ulițe împrăștiați.


Din pricina păcatului Făcut de lăcomia lui, M-am mâniat și l-am lovit Și supărat, l-am părăsit. Atunci, el cari s-a arătat Drept răzvrătit, netulburat Văzutu-și-a de a lui cale, Cum i-a plăcut inimii sale.


Ca niște urși, noi mormăim Și să ne văietăm doar știm, Asemeni unor porumbei Căci ne purtăm la fel ca ei. Sperăm să vină izbăvirea Și să sosească mântuirea, Dar nu vine nimic apoi. Departe ele sunt, de noi.


În pribegie e plecat Iuda, căci este apăsat. Din pricină că-i greu muncit, Ajuns-a a fi izgonit, Iar locuința-i se vădește Că între neamuri se găsește. Acolo, el nu află tihnă Și n-are parte de odihnă! Prigonitori l-au atacat, Când el era mai strâmtorat.


Carne și piele, mi-a lovit, Iar oasele mi le-a zdrobit.


Degeaba-s strigătele mele. Zadarnic Îi cer ajutor, Căci El este nepăsător Și nu primește ruga mea.


Iată că strigătul nu vine Din inima lor, către Mine, Ci-n așternuturi doar, oftează Și se bocesc, mereu. Turbează, Căci numai grâu și must doresc Și-n contra Mea se răzvrătesc.


Oasele-n urmă le-au luat Și în pământ la-au așezat, La Iabes, sub stejarul care Le-acoperă cu umbra-i mare. După ce toate le-au sfârșit, Ei – șapte zile – au postit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa