Psalmi 30:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Te-nalț Doamne, căci m-ai săltat Și pe vrăjmași nu i-ai lăsat Ca să se bucure de mine.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Te voi înălța, Doamne, căci m-ai ridicat și nu i-ai lăsat pe dușmanii mei să se bucure de mine.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ „Doamne, Te voi glorifica pentru că m-ai ridicat și nu ai permis dușmanilor mei să profite de mine!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Psalm. Cântec la dedicarea templului. Al lui Davíd.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Te înalț, Doamne, căci m-ai ridicat și n-ai lăsat pe vrăjmașii mei să se bucure de mine.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Te voi înălța, Doamne, căci m‐ai ridicat și n‐ai lăsat pe potrivnicii mei să se bucure de mine.

Psalmi 30:1 Mawu Ofanana

2 Samuel 20:3

David se-ntoarse înapoi, La casa lui. Când a intrat, În casă, fost-a-ntâmpinat De țiitoarele pe care, El le lăsase, la plecare. Zece la număr au fost ele; Pe țiitoarele acele – Pe cari, de pază, le-a lăsat – David, în urmă, le-a luat Și-n altă casă el le-a dus, Unde sub pază-apoi, le-a pus. De soarta lor, s-a îngrijit Atâta timp cât au trăit, Însă de-atuncea, niciodat’ La ele, el n-a mai intrat, Voind ca singure să fie Și să trăiască-n văduvie.

2 Samuel 24:25

Pentru cinstirea Domnului, El, un altar, a ridicat, Pe care-apoi, jertfe, I-a dat. Acestea au avut menire De jertfe pentru mulțumire, Iar ele, date se socot Că fost-au ardere de tot. Domnul, atunci, Și-a potolit Mâniile și a oprit Urgia ce-o aduse El, Peste întregul Israel.

2 Samuel 5:11

Hiram – cel care, împărat, Era în Tir încoronat – La David, soli, a repezit, Prin care el i-a dăruit Lemne de cedru și tâmplari Să le cioplească, și pietrari. Ei – pentru David – de îndată, Făcură-o casă minunată.

2 Samuel 6:20

Când totul fost-a încheiat, David, spre casă, a plecat, Voind – ‘nainte să se-așeze – Ca să și-o binecuvinteze. Mical, în față, i-a ieșit, Și-n felu-acesta, i-a vorbit: „Cu câtă cinste, s-a purtat Al lui Israel împărat Astăzi, când s-a descoperit Și dezbrăcat a dănțuit, În fața slujitoarelor Cari sunt ale supușilor Pe care împăratu-i are. Uimită sunt, de-a ta purtare, Căci numai omul de nimic Face așa! Ce pot să zic?”

2 Samuel 7:2

La sine, pe Natan, de-ndat’ – Care era supusul lui Și un proroc al Domnului – Zicându-i astfel: „Mă gândesc Că astăzi, când eu locuiesc Într-o clădire minunată, Chivotul Domnului stă – iată – Tot într-un cort, și nu e bine.”

1 Regi 8:63

Iar jertfele pe cari le-a dat Chiar Solomon, s-au ridicat La două’șidouă mii de boi Și-o sută douăzeci mii oi. Toate avut-au drept menire De jertfe pentru mulțumire, Date în cinstea Domnului. Exemplul împăratului A fost, de-al său popor urmat, Căci fiecare-apoi a dat, Jertfele lui de mulțumire, Când s-a făcut acea sfințire A Casei Domnului. Astfel,

1 Cronici 21:6

Pe cei ce-au fost de neam Levit Și-asemenea și Beniamit, Ioab nu i-a mai numărat. Porunca dată de-mpărat, În nici un fel, nu îi plăcea, Căci urâciune îi părea.

Psalmi 13:4

Să nu zică vrăjmașul meu: „L-am biruit!” și-apoi mereu, Ai mei potrivnici toți să fie – În inimi – plini de bucurie, Când seama ei vor fi luat, Precum că eu m-am clătinat.

Psalmi 140:8

Nu împlini gândul pe care, Doamne, omul cel rău îl are! Al său plan să nu izbutească, Să nu poată să se fălească!

Psalmi 145:1

O Doamne, Împăratul meu, Eu Te voi înălța mereu, Iar al Tău Nume, ne-ncetat, Trebuie binecuvântat.

Psalmi 25:2

Doamne, mă-ncred numai în tine, Ca să n-ajung dat de rușine Și să se bucure acei Care îmi sunt vrăjmași ai mei!

Psalmi 27:6

Vrăjmașul m-a înconjurat, Dar iată că mi s-a-nălțat Capul, acum, deasupra lui. Jertfe, în cortul Domnului, Am să aduc – să-I mulțumesc – Pe cari am să le dăruiesc În glas de trâmbițe. Mereu, Laude-I cânt lui Dumnezeu.

Psalmi 28:9

Doamne, pe-ntreg poporul Tău, Îl mântuie de orice rău! La moștenirea Ta, veghează Mereu, și-o binecuvintează! În veci să fii al lor păstor, Precum și-al lor sprijinitor.

Psalmi 35:19

Să nu se bucure acei Cari se vădesc vrăjmașii mei, Și nici să nu se mai îndemne Făcând mereu, cu ochiul, semne! Acești temuți dușmani ai mei Ură-mi nutresc, fără temei!

Psalmi 41:11

Astfel va ști dușmanul meu, Precum că mă iubești mereu, Iar el – oricât de mult dorește – Pe mine nu mă biruiește.

Psalmi 66:17

La Domnul și L-am lăudat, Căci lauda se dovedea Precum că e pe limba mea.

Psalmi 79:10

De ce să-ntrebe neamul care, Al Tău popor, în jur, îl are, „Unde e Dumnezeul lor, Care le e izbăvitor?” Să știe toți că, ne-ncetat, Tu răzbuni sângele vărsat, Al celor care robi Îți sânt!

Psalmi 79:4

Iată că în a noastră țară, Acum ajuns-am de ocară Și de batjocura celor Cari înconjoară-al Tău popor.

Plângerile 2:15

Toți trecătorii se opresc, Din palme bat și se grăbesc Să clatine din cap, pe dat’, Scoțând un șuier îndreptat În contra fiicei cea pe care Ierusalimul, azi, o are, Zicând mirați: „Așa să fie Cetatea, despre cari se știe Precum că e cea mai frumoasă, Mai mândră și mai arătoasă? Ea-i bucuria cea pe care, Acest pământ întreg o are?”

Daniel 4:37

Acum Eu – Nebucadențar – Slavă Îi dau și-L laud iar, Pe Împăratul cerului, Căci toate lucrurile Lui Adevărate sunt, mereu. Căile Lui, văzut-am eu Că drepte sunt, necontenit. Putere, El a dovedit, Pentru că să-l smerească știe, Pe cel ce umblă cu mândrie!”

Deuteronom 20:5

Mai marii oștii – când se-adună Poporul – astfel, au să spună: „Omul care a ridicat O casă nouă, dar n-a stat Încă, în ea, plece-napoi! Să nu mai vină la război, Să nu se-ntâmple, bunăoară, Ca-n toiul luptei, el să moară Și-apoi, un altul să îi ia Casa și să se-așeze-n ea.