Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 28:5 - Biblia în versuri 2014

5 Ei, la lucrarea Domnului – La tot ce face mâna Lui – Nu vor, deloc, să ia aminte, Ci își duc viața înainte. Domnul să îi doboare dar, Să nu se mai ridice iar!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Pentru că ei nu se gândesc la lucrările Domnului și la lucrarea mâinilor Lui, El îi va dărâma și nu-i va mai zidi din nou!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Ei nu țin cont de lucrările lui Iahve și de faptele mâinilor Lui. Din această cauză, El îi va dărâma și nu îi va mai construi vreodată!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Căci ei nu au înțeles faptele Domnului, nici lucrarea mâinilor sale; să-i năruie și să nu-i mai zidească!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mâinilor Lui. Să-i doboare și să nu-i mai scoale!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Pentru că nu iau aminte la lucrările Domnului, nici la lucrarea mâinilor sale, el îi va surpa și nu‐i va zidi.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 28:5
26 Mawu Ofanana  

O casă, o să-nalțe el, Numelui Meu. Eu – pe vecie – Scaunul său, pentru domnie, Am să îl întăresc, căci iată:


Căci Tu – Doamne al oștilor Și-al lui Israel domnitor – Mie mi Te-ai descoperit Și-n felu-acesta, mi-ai vorbit: „Necontenit, Eu te veghez Și-o casă îți întemeiez!” De-aceea, eu am îndrăznit, În fața Ta, să fi venit, Să Îți aduc închinăciune Și să-Ți fac astă rugăciune.


Dacă tu Mă vei asculta, Dacă pe calea Mea vei sta Păzindu-Mi legile lăsate – Poruncile care-au fost date – La fel cum a făcut mereu, ‘Nainte-ți, David – robul Meu – Eu am să fiu, mereu, cu tine Și-n toate o să-ți meargă bine. O casă trainică, voiesc Și ție-apoi, să îți zidesc, Așa precum tu ai văzut Că și lui David i-am făcut. Am să îți dau, în acest fel, În mâini, întregul Israel.


Trebile lui, fără-ncetare, Bine îi merg în orice vreme, Și de nimeni el nu se teme. Înalte-s ale Tale toate Mari judecăți, iar el nu poate Ca să le vadă și n-au preț. De-aceea, suflă cu dispreț El, împotriva orișicui.


Ce multe-s, Doamne, ale Tale Lucrări! Tu ai găsit cu cale, Ca să le faci cu-nțelepciune, Ca pe pământ să le poți pune.


Când cerurile le privesc, Și stelele ce sunt durate De către Tine, mă gândesc:


Sunt două ziduri, unde voi – Chiar între ele – vreți apoi, Să faceți o cămară mare, Să puteți strânge apa care E-n iazul vechi. Dar nu voiți, Cu nici un chip, ca să priviți Către Cel care a făcut Totul, așa precum a vrut, Către Cel care-a pregătit Lucrul acest și l-a-mplinit.


„Priviți dar, către ceruri, voi! Spuneți acuma, ce credeți? Cine-a făcut, tot ce vedeți? Oștirile-nălțimilor Mergând după numărul lor, În șir, așa cum ați văzut, Pe ceruri, cine le-a făcut? Domnul e Cel care le cheamă, Pe nume și, de bună seamă, Nici una-n față-I nu lipsește, Căci tare, El se dovedește.”


Eu am făcut acest pământ Și oameni cari, pe el, sânt. Făcut-am ‘naltul cerului, Precum și toată oastea lui.


Domnul, care e Făcător Al tuturor cerurilor, Acela care a-ntocmit Pământul și l-a întărit – Nu pentru a-l face-o pustie, Ci locuit voind să fie – În felu-acesta a vorbit: „Doar Eu sunt Domnul, negreșit, Și nu mai este nimenea Care să-Mi fie-asemenea!


Să picure din nori, apoi, Neprihănirea, peste voi! Deschidă-se-a pământului Față ca, din lăuntrul lui Să se reverse mântuirea Și să vă vină izbăvirea! Aceste lucruri, Eu le fac, Numai după al Meu bun plac.”


Harfa și alăuta sânt Ai lor tovarăși, pe pământ. Timpana, flautul – și el – Îi întovărășesc la fel, Cântând la ale lor ospețe. De ale Domnului povețe Și de lucrarea Lui, n-au teamă, Nicicând, căci nu le iau în seamă.


Am să te-așez din nou și – iată – Vei fi fecioara minunată A neamului lui Israel. Ai să te-mpodobești astfel – Iar – cu timpanele avute În vremile de mult trecute, Căci ai să fii iar, la mijloc, Când veselie e și joc.


Acela cari s-a dovedit A fi-nțelept, să ia aminte La ce au spus aste cuvinte! Cel priceput să înțeleagă Și-nțelepciune să culeagă! Drepte-s căile Domnului. Cei drepți umblă pe calea Lui. Cei răzvrătiți se prăbușesc Când pe-ale Lui cărări pășesc.”


Descântecul pe cari mi-l ceri, În Iacov, nu are puteri. Vrăjitoria – tot la fel – Nu are forță-n Israel. Iată în ce fel se vorbește, Atuncea când se pomenește De Iacov și de Israel: Domnul făcut-a, pentru el, Mari fapte-n văzul tuturor.


Măcar că semne a făcut, Printre Iudei, ei n-au crezut, Nici chiar atuncea, în Iisus,


Într-adevăr, noi avem știri De nevăzutele-nsușiri, Pe care, Dumnezeu le are, Și de puterea Lui cea mare Și de dumnezeirea Lui. Toate, în fața omului, Bine se văd și lămurit, Din vremea-n care s-a-ntocmit Lumea aceasta, de voiești Cu-atenție ca să privești, Numai în juru-ți bunăoară – La tot ceea ce te-nconjoară – Pentru că-n tot ce e făcut, Pe Domnul, Îl vei fi văzut. Deci, să se dezvinovățească, Nimeni nu o să reușească.


Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa