Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 28:3 - Biblia în versuri 2014

3 Nu mă lua de pe pământ Ca oamenii cei răi vădiți Și ca acei nelegiuiți Cari despre pace doar vorbesc Atuncea când îl întâlnesc Pe-al lor aproape, făr’ s-arate Că-n inimi au doar răutate.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Nu mă lua împreună cu cei răi și cu cei ce comit nelegiuiri, cu cei ce vorbesc de pace semenului lor, dar în inima lor este răutate.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Nu mă condamna împreună cu cei răi, ca un complice cu răufăcătorii care vorbesc de pace semenului lor în timp ce au în inimă numai răutate.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Nu mă pune laolaltă cu cei nelegiuiți și cu făptuitorii de nedreptate! Ei vorbesc de pace cu semenii lor, pe când inima lor e [plină de] răutate.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi și cu oamenii nelegiuiți, care vorbesc de pace aproapelui lor și, când colo, au răutate în inimă!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Nu mă răpi cu cei răi și cu lucrătorii nelegiuirii, care vorbesc pace cu semenii lor și răutatea este în inimile lor.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 28:3
17 Mawu Ofanana  

Dar Tu vezi tot, căci Tu privești Necazurile, suferința, Și doar Tu, Doamne, ai putința Să iei în mâini pricina lor. Tu ești nădejdea tuturor. În Tine, cel ce s-a vădit Precum că e nenorocit, Și-a pus toată nădejdea lui. De-asemenea, orfanului, Mereu îi dai sprijinul Tău.


Gura-i e plină-n orice vreme De vicleșuguri, de blesteme, Precum și de-nșelătorie. Mereu, sub limbă, o să ție Fărădelegi și răutate.


Minciuni doar, oamenii rostesc, Și buze au, amăgitoare. În inimă, ei găzduiesc Cuvintele lingușitoare.


Să nu-mi lași inima cuprinsă De lucruri rele și împinsă La faptele nelegiuite, De oamenii cei răi iubite! Cu cei cari rele făptuiesc, Nu mă lăsa să mă-nsoțesc, Să nu ajung apoi să vreau Ca la al lor ospăț să stau!


Nu-mi lăsa sufletul să vrea, Cu păcătoșii, ca să stea, Nici a mea viață, cu cei care Sânge-au vărsat fără-ncetare


În așternutul său, gândește Numai la rău, căci el iubește Răul acesta și nu vrea, Pe calea bună, ca să stea.


Asupritorule, cum oare, Cu răutatea ta cea mare, Cutezi a te făli mereu? De bunătate, Dumnezeu E plin, iar îndurarea Lui Ține în veacul veacului.


Dulci ca smântâna, se vădesc Ale lor guri, când glăsuiesc. În inimi de privești apoi, Vedea-vei că poartă război. Ale lor vorbe sunt frumoase, Dar ele sunt alunecoase Ca untdelemnul din măsură. Însă atunci când ies din gură, Drept niște săbii se vădesc.


Să îl doboare, ei voiesc, Din înălțime, căci iubesc Minciuna care îi urmează. Cu gura binecuvintează, Însă ascund numai blesteme În inimi, fără a se teme.


Iată-l pe cel ce este rău: Doar lucruri rele pregătește, Fărădelegi – în gândul său – Și-nșelăciune, zămislește.


De-aceea, astfel a vorbit Domnul, de cei ce prorocesc Poporului și-l rătăcesc, Despre cei care au mușcat Ceva și-n urmă vești au dat, De pace, iar de n-au primit, Nimic în guri, au prorocit Despre războiul sfânt apoi.


Poporului, i-a zis apoi: „Vă-ndepărtați, îndată, voi, De oamenii aceștia care Sunt răi. Întreaga adunare Să-i părăsească și să stea Deoparte. Nimeni să nu ia Nimic din ce este al lor, Să nu piară acest popor, Când Domnul îi va fi lovit Pentru că au păcătuit!”


Către acei care-au să fie La stânga, zice-va: „Plecați – Voi – de la Mine, blestemați! Locul pe care îl aveți, E-n focul veșnic! Vă duceți! L-am pregătit diavolului, Vouă și îngerilor lui!


Aceștia fi-vor pedepsiți În veci, iar cei neprihăniți, Din viața lor vremelnică, Vor trece-n viața veșnică.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa