Psalmi 28:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Doamne, ești Stânca mea mereu Și către Tine doar, strig eu! La al meu strigăt, surd, nu sta, Căci dacă Te vei depărta Făr’ să-mi răspunzi, eu bunăoară, Asemeni celor ce pogoară În groapa morții, am să fiu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Doamne, către Tine strig! Stânca mea, să nu rămâi surd față de mine, ca nu cumva, tăcând față de mine, să mă asemăn cu cei ce coboară în groapă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ „Doamne, strig (cerând ajutor) la Tine! Stânca mea, să nu rămâi surd la această strigare; pentru că altfel mă voi asemăna cu cei care coboară în groapă!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Al lui Davíd. Către tine strig, Doamne Dumnezeul meu, să nu rămâi tăcut în fața mea, căci de vei tăcea față de mine, voi fi asemenea cu cei care coboară în groapă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Doamne, către Tine strig. Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se coboară în groapă!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Doamne, către tine voi striga. Stânca mea, să nu taci de la mine. Ca nu cumva tăcând față de mine, să mă asemăn cu cei ce se pogoară în groapă.

Psalmi 28:1 Mawu Ofanana

Iov 33:28

Iar sufletul mi-a izbăvit! De-a morții gură, m-a ferit, Mi-a șters Măritul, toată vina, Iar viața mea vede lumina!”

Psalmi 142:1

Mă rog și strig cu glasul meu, Către al nostru Dumnezeu.

Psalmi 142:2

Îmi vărs oful sufletului, Mereu, în fața Domnului, Căci Lui doar, îi mărturisesc Când în strâmtoare mă găsesc.

Psalmi 143:7

Doamne, al meu duh se topește. De-aceea, să m-ajuți, grăbește! Te rog, nu Te îndepărta Și nu-mi ascunde Fața Ta, Căci aș ajunge, negreșit, Asemeni celor ce-au murit!

Psalmi 18:2

Tu, stâncă și cetate-mi ești! Tu Doamne, doar, mă izbăvești! În Tine, mă ascund mereu, Căci stâncă-mi ești și scut al meu. Tu Doamne ești a mea tărie Și-ntăritură, pe vecie!

Psalmi 22:2

Ziua strig, Doamne, către Tine. Noaptea, odihna nu îmi vine Și strig din nou, căci singur sânt.

Psalmi 3:4

Spre El glasul mi-am înălțat. De sus, din muntele Lui sfânt, El îmi răspunde, tot mereu. (Oprire)

Psalmi 30:4

Lui Dumnezeu să Îi cântați Voi cari, de El, sunteți iubiți! Să-L lăudați, să preamăriți Numele Lui Cel Sfânt, mereu!

Psalmi 30:9

„Ce-ai să câștigi de risipești Sângele meu? De ce voiești, O, Doamne, ca să mă omori Și-n groapă-apoi, să mă pogori? Poate țărâna să Îți dea Vreo laudă? Sau poate ea Să ducă vestea – să se știe – Despre a Ta credincioșie?

Psalmi 35:22

Doamne, Tu vezi durerea mea. De-aceea Doamne, nu tăcea! În disperare strig la Tine: Să nu Te depărtezi, de mine!

Psalmi 39:12

Ascultă-mi strigătul, mereu, Și rugăciunea, Domnul meu, Căci un străin m-am arătat Și un pribeag – neîncetat – În față-Ți, cum erau și cei Care au fost părinții mei.

Psalmi 42:9

De-aceea, Lui, cari se vădea Precum că este Stânca mea, Vreau să Îi pun o întrebare: „De ce mă uiți acuma, oare? De ce să umblu întristat, De toți dușmanii apăsat?”

Psalmi 5:2

Și-apoi Te rog să iei aminte, Mereu, la strigătele mele – O Doamne, al meu împărat – Căci către Tine urcă ele. Ție, mă rog, neîncetat.

Psalmi 69:15

Valul să nu mă mai lovească, Adâncul să nu mă-nghițească, Iar groapa care-n cale-mi vine Să nu se-nchidă peste mine!

Psalmi 77:1

Iată că strig cu glasul meu, Spre ceruri, către Dumnezeu. Strig, către El, neîncetat, Pentru că fi-voi ascultat.

Psalmi 83:1

Să nu taci Doamne! Să vorbești! Nicicând să nu Te odihnești!

Proverbe 1:12

Hai! Dăm năvală peste ei, Și-i înghițim pe toți, de vii, Așa precum tu bine știi Că moartea doar îi mai înghite. Întregi, le vor fi mistuite Bietele trupuri, iar apoi

Isaia 26:4

A voastră-ncredere să fie În Dumnezeu, pe veșnicie, Căci El este nemuritor Și-i Stâncă a veacurilor.

Isaia 38:18

Nu locuința morților Este al Tău lăudător Și nu moartea este cea care Mărire-Ți dă, fără-ncetare, Iar cei ce-n groapă se găsesc, Nicicând nu mai nădăjduiesc, La marea Ta credincioșie.

Revelația 20:3

Deci, în Adânc, l-a aruncat – După ce-ntâi a fost legat – Și-n urmă, a pecetluit Intrarea, spre a fi oprit Astfel, ca-n următoarea mie De ani, în lume, să mai vie, Să nu-nșele cu-al său cuvânt, Popoarele ce-n lume sânt. După ce timpul hărăzit Ar fi trecut, el, negreșit, Pentru o vreme-ar fi urmat, Ca iar să fie dezlegat, Și un timp scurt, liber să fie.