Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 27:9 - Biblia în versuri 2014

9 Nu îmi ascunde Fața Ta, Și nici nu Te îndepărta De robul Tău, plin de mânie! Căci Tu ești Doamne, pe vecie, Sprijinul meu, în toate cele, Tu, Domnul mântuirii mele!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Nu-Ți ascunde fața de mine, nu îndepărta cu mânie pe slujitorul Tău! Tu ai fost ajutorul meu. Nu mă lăsa și nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Nu Ți-o ascunde de mine; și nu îndepărta cu supărare pe sclavul Tău! Tu ești ajutorul meu! Nu mă uita și nu mă abandona! Tu ești Dumnezeul salvării mele!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Nu-ți ascunde fața de la mine, nu-l îndepărta cu mânie pe slujitorul tău; tu ești ajutorul meu, nu mă respinge și nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Nu-mi ascunde Fața Ta, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu ești ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Nu‐ți ascunde fața de mine, nu lepăda în mânie pe robul tău. Tu ai fost ajutorul meu; nu mă lăsa, nici nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 27:9
23 Mawu Ofanana  

Iar ție, Solomon, doresc, Un sfat să îți mai dăruiesc: Învață să-L cunoști, mereu, Pe-al tatălui tău Dumnezeu. Din inimă să Îi slujești, Poruncile-I să le păzești Cu suflet binevoitor, Mereu, în fața tuturor. Căci Domnu-i Cel cari cercetează În inimi, și care scrutează În ceea ce ne-nchipuim Și-n tot ceea ce ne gândim. Dacă tu Îl vei căuta, Aproape, El – mereu – va sta. O să se lase – să știi bine – Astfel, a fi găsit de tine. Dar dacă o să-L părăsești, Atuncea poți să te gândești Că lepădat vei fi, mereu, De către-al nostru Dumnezeu.


Să nu Te-ascunzi când sunt aflat, De mari necazuri apăsat! Pleacă-Ți urechea către mine, Atuncea când eu strig la Tine! Degrabă, Doamne ia aminte, La rugăciunea mea fierbinte!


Căci ale mele zile pier, Ca fumul înălțat spre cer. Arse îmi sunt oasele mele Căci bieți tăciuni ajuns-au ele.


Legea și cu dreptatea, eu Caut să le păzesc mereu. Pradă asupritorilor, Să nu-l lași pe-al tău slujitor!


Până când oare, vei uita Doamne, de mine? Fața Ta, Ți-o vei ascunde Tu, mereu?


Doamne, al meu duh se topește. De-aceea, să m-ajuți, grăbește! Te rog, nu Te îndepărta Și nu-mi ascunde Fața Ta, Căci aș ajunge, negreșit, Asemeni celor ce-au murit!


Acela fi-va ne-ncetat – De Domnul – binecuvântat Și va ajunge starea lui A fi pe placul Domnului, Cum Domnul mântuirii sale Are de a găsi cu cale.


De ce-Ți ascunzi Fața de noi? De ce vrei ca să uiți apoi, Necazul care nu ne lasă Și greutatea ce ne-apasă?


Să nu mă lepezi, te rog eu, Doamne, din fața Ta. Mereu, Să lași în mine Duhul Sfânt, Trimis de Tine, pe pământ.


Și nu ascunde-al Tău obraz, De robul Tău! Sunt în necaz! Arată-mi îndurarea-Ți multă! Grăbește-Te de mă ascultă!


Doamne Te-apropie de-al meu Suflet, să-l izbăvești mereu! Doamne, nicicând, să nu mă lași! Mă scapă de ai mei vrăjmași!


O, Domn al mântuirii mele, Zile și nopți, în clipe grele, La Tine strig neîncetat, Pentru că Tu m-ai ascultat!


„Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă.


A voastră grea nelegiuire Pune un zid de despărțire, Ce se ridică între voi Și între Dumnezeu apoi. Păcatele poporului Vă ascund Fața Domnului, Căci ele sunt atât de multe, Încât nu poate să v-asculte!


Cu ei, un legământ fac Eu, Care va dăinui mereu, Prin care le voi face bine Și frică vor avea, de Mine. Nu se vor mai îndepărta, Ci lângă Mine ei vor sta.


Banii, nicicând, să nu-i iubiți, Ci vreau ca să vă mulțumiți Cu ce aveți, căci El a zis – Iar în Scripturi se află scris – Că „Nicicând, n-am să te las Eu, Ci te voi însoți, mereu. În nici un chip, nu șovăiesc, Și n-am ca să te părăsesc”.


O piatră, pus-a Samuel, Cari între Mițpa-i așezată Și între Șen. Ea e chemată Eben-Ezer, pe limba lor – Adică „Piatră de-ajutor” – Căci Samuel a cuvântat: „Până aici, ne-a ajutat Al nostru Domn.” În acest fel,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa