Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 27:6 - Biblia în versuri 2014

6 Vrăjmașul m-a înconjurat, Dar iată că mi s-a-nălțat Capul, acum, deasupra lui. Jertfe, în cortul Domnului, Am să aduc – să-I mulțumesc – Pe cari am să le dăruiesc În glas de trâmbițe. Mereu, Laude-I cânt lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Deja mi se înalță capul deasupra dușmanilor care sunt în jurul meu. De aceea voi aduce jertfe în Cortul Lui cu strigăte de bucurie. Voi cânta și Îl voi lăuda pe Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Deja mi se înalță capul deasupra dușmanilor care mă înconjoară. Voi aduce la cortul Lui sacrificii, în timp ce goarnele vor suna. Voi cânta și Îl voi lăuda pe Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Și acum, să se înalțe capul meu deasupra dușmanilor mei ce mă înconjoară, iar eu voi jertfi în cortul lui jertfe de laudă; voi cânta și-l voi lăuda în psalmi pe Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Iată că mi se și înalță capul peste vrăjmașii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trâmbiței, voi cânta și voi lăuda pe Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și acum capul mi se va înălța mai presus de vrăjmașii mei din jurul meu și voi aduce în cortul său jertfe de bucurie; voi cânta, da, voi cânta laude Domnului.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 27:6
38 Mawu Ofanana  

După trei zile – ieși-vei, Din temniță. Din nou, fi-vei Paharnic. Deci, în slujba ta, Ai să fii pus. Vei căpăta Locul avut. Stăpânul tău Își va primi, paharul său, Din mâna ta, ca mai ‘nainte.


A treia zi, s-a întâmplat Că Faraonul și-a serbat Ziua aniversării sale. El a găsit, atunci, cu cale, Un praznic mare ca să dea, Slujbașilor ce îi avea.


David, un cântec, a cântat, Pe care el l-a închinat Spre slava Domnului Cel care L-a izbăvit cu brațu-I tare, De Saul și de-al său popor, Precum și de-a vrăjmașilor Mânie-aprinsă. El a spus:


De-ai mei vrăjmași, El m-a scăpat, Iar de asupritori – mereu – Mă izbăvește Dumnezeu.


Eu sunt Domnul oștilor Și ne-ncetat, te-am însoțit. Vrăjmașii, ți i-am risipit, Iar numele ți-am înălțat, Voind să fie așezat În rândul tuturor cei cari, Peste pământ, au fost mai mari.


Treizeci și șapte, s-au vădit Anii, de când a fost robit Cel care fost-a împărat, În Iuda, Ioiachin, chemat. Anu-ncepuse să apună: Venise-a doisprezecea lună. Și douăzeci și șapte zile Zburară, din ale ei file. Ziua aceea începea, Iar luna se apropia De încheiere, când cel care Era, în Babilon, mai mare, De Ioiachin, și-a amintit. Ăst împărat era numit Drept Evil-Merodac, și-avea Un an, de când împărățea. Atunci, la temniță, s-a dus, La Ioiachin, și l-a adus La el acasă, la palat.


David le-a zis: „Nu ați văzut, Ceea ce Domnul a făcut? Nu știți că Domnul Dumnezeu Vă însoțește, tot mereu, Și tihnă ați primit apoi, Din toate părțile dar, voi? În a mea mână, i-a lăsat, Pe toți cei care s-au aflat În țară și au locuit-o. Țara pe care-am dobândit-o Supusă este Domnului Și-asemenea, poporului Pe care Dumnezeu îl are.


Jertfe să-I dați, lui Dumnezeu, De mulțumire și mereu, Lucrarea Lui să o vestiți În lume și s-o însoțiți Cu strigăte de bucurie Și chiote de veselie.


El bea din apa râului, Când e în timpul mersului Și de aceea, ne-ncetat, Al Său cap Și L-a înălțat.


Primește al meu simțământ Și-apoi mereu, pe a mea cale, Învață-mă legile Tale!


Vor lăuda căile Lui, Căci mare-i slava Domnului!


Doamne, al nostru împărat Se bucură, neîncetat, De ocrotirea Ta cea tare, Pe care Tu, plin de-ndurare, Prin mila Ta i-o dăruiești. Ce bine îl înveselești Cu ajutoru-Ți minunat!


Te scoală, cu puterea Ta, Doamne, căci noi Îți vom cânta Aducând laude mereu, Puterilor lui Dumnezeu.


Dar Doamne, Tu ești scutul meu! Tu îmi ești slava, Tu ești Cel Care-mi salți capul, ne-ncetat. La Domnul strig, oriunde sânt;


Spre El glasul mi-am înălțat. De sus, din muntele Lui sfânt, El îmi răspunde, tot mereu. (Oprire)


Bateți din palme voi, popoare, Și înălțați, fără-ncetare, Mari strigăte de bucurie Și chiote de veselie, Spre-Acela care e mereu, Adervăratul Dumnezeu!


Suflet al meu, trezește-te Degrabă și-ntărește-te! Harfe și alăute-apoi, Iute treziți-vă și voi! Mă voi trezi, mă voi trezi! Mă voi trezi, în zori de zi!


Cântați mereu, cu bucurie, Căci Dumnezeu ne e tărie! Veseli apoi, strigați mereu, Către-al lui Iacov Dumnezeu!


Veseli, veniți să Îi cântăm Lui Dumnezeu și să strigăm De bucurie-n a Lui față, Pentru că El ne ține-n viață, Iar peste-ntreg cuprinsul firii, El ne e Stânca mântuirii.


Tu, ceea care te vădești Că în Sion te-adăpostești, Strigă – cu multă bucurie – Și plină fii, de veselie Căci mare e în tine – iată – Acela care Se arată Precum că e Sfântul pe care Poporul Israel Îl are.”


Căci Domnul zice: „Vă sculați Și peste Iacov să strigați, Cu chiote de veselie, Plini de o mare bucurie, În fruntea neamurilor stând! Vă înălțați glasul, cântând Cântări de laudă, mereu, Pentru al vostru Dumnezeu Și spuneți: „Doamne, izbăvește Poporul care se vădește Drept rămășița cea pe care, Neamul lui Israel o are!”


Strigăte mari de bucurie Și chiote de veselie. Au să răsune-n orice casă Cântec de mire și mireasă, Precum și glasul celor care Îndeamnă: „Dați laudă mare, Celui ce-i Domn al oștilor, Căci este bun și iertător, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!” Are să se audă, iară, Și glasul celor cari, în țară, Jertfe aduc de mulțumire; O să răsune peste fire, Iarăși, glasul poporului Ce-aduce jertfe Domnului În Templul Său cel minunat Ce-i în Ierusalim aflat. Căci voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război, Pentru că vreau să-i așez iară, Precum erau, în a lor țară. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!


Lui Dumnezeu, să-I dăruim – Prin El – o jertfă, fiecare, Spre lauda Lui, jertfă care E rod al buzelor celor Care, mereu, în drumul lor – În orice loc ei se găsesc – Al Său Nume-l mărturisesc.


Ca niște pietre vii, și voi Sunteți zidiți, formând apoi, O casă, toți – duhovnicească. Cu voi, o să se-alcătuiască În urmă dar, o preoție Cari sfântă trebuie să fie. Jertfe duhovnicești apoi, Va trebui s-aduceți voi, Lui Dumnezeu – pe al Său plac – Cari prin Iisus Hristos se fac.


Oamenii care s-au aflat, Atunci, acolo, au cântat, Cântarea ce-o cânta, mereu, Moise – robul lui Dumnezeu – Și-apoi, a Mielului cântare. „Atotputernicule mare” – Ziceau aceia – „am văzut, Lucrările ce le-ai făcut, Cât sunt de mari și minunate! Sunt drepte și adevărate Căile Tale, ne-ncetat! Al Neamurilor Împărat, Doar Tu ești Doamne! Și-apoi, cine


Un cântec nou, cu toți cântau, Și-n cântec, astfel glăsuiau: „Tu singur doar, ai fost găsit, Cartea s-o iei, și-nvrednicit Să rupi pecețile pe care, Aceasta, peste ea, le are; Căci Tu ai fost înjunghiat Și astfel, ai răscumpărat, Cu al Tău sânge – cu mult greu – Mulți oameni, pentru Dumnezeu, Căci, către El, aveau să vie, Din orișicare seminție, Din orișicare limbă-anume, Din orișice norod, din lume.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa