Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 27:13 - Biblia în versuri 2014

13 O! De n-aș fi încredințat Că voi putea vedea, odat’, Toată-ndurarea Domnului – Precum și bunătatea Lui – Chiar pe pământul celor vii!…

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 O, dacă n-aș fi crezut că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii…!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Eu încă mai sper că voi vedea bunătatea lui Iahve pe pământul celor vii!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Cred că voi vedea bunătățile Domnului pe pământul celor vii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 O, dacă n-aș fi încredințat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 O! Dacă n‐aș fi crezut că voi vedea bunătatea Domnului în pământul celor vii!…

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 27:13
18 Mawu Ofanana  

Priceperea? Nu prețuiește Omul, ale ei daruri cari N-au preț, atât cât sunt de mari. Ea, în pământ, nu se găsește;


Ca astfel să-l îndepărteze De groapă și să-l lumineze Puternic, cu a celor vii Lumină. Da. Asta s-o știi!


Doamne, la Tine doar, strig eu: „Tu ești scăparea mea, mereu, Iar pe pământ, Te dovedești Că a mea moștenire ești.”


Să iei aminte Domnul meu, La al meu strigăt, tot mereu, Pentru că sunt nenorocit, Sunt strâmtorat și sunt lovit! Mă izbăvește de cei cari Mă prigonesc, căci ei sunt tari.


Iată, nebănuit de mare E bunătatea cea pe care Tu o păstrezi, spre-a face bine Celor care se tem de Tine, Căci din ea, parte, ai făcut La toți cei care Te-au crezut!


De ce ești trist, suflet al meu, Și gemete doar, scoți mereu? În Dumnezeu, să te gândești Mereu ca să nădăjduiești, Pentru că iarăși îmi va da Puterea de a-L lăuda. El pentru mine-i Domnul meu, Căci El îmi este Dumnezeu. El este a mea mântuire.


De-aceea, Domnul o să vie Să te doboare pe vecie, Și astfel, smuls tu ai să fii De pe pământul celor vii.


De moarte, Tu m-ai izbăvit. Al meu picior a fost ferit De-alunecare și cădere, Căci Tu mi-ai dăruit putere Și-astfel în fața Ta mă ții, Stând pe pământul celor vii.


De câte ori teama îmi vine, Încrederea mi-o pun în Tine.


Ziceam că „Nu voi mai vedea Pe Domnul meu, pe-acest pământ, Pe care numai cei vii sânt. Pe nici un om, nu voi putea, De-acuma, de a-l mai vedea În locuința morților, În care am să mă pogor!


Numai cel viu are să vie, Ca să Te laude, mereu, Așa precum fac, astăzi, eu. Tatăl face de cunoscut, Copiilor ce i-a avut, Credincioșia arătată De către Tine, Doamne. Iată


Precum un miel blând, eu eram, Dus la tăiere. Nu știam Ce planuri rele ei urzesc Și împotrivă-mi le gătesc, Zicând: „Haideți să nimicim Pomul cu rod și să-l stârpim Ca pe pământ să nu mai fie Numele lui, pentru vecie!”


Atunci în groapă te pogor, Cu toți aceia care mor Și te voi duce – bunăoară – La oamenii de-odinioară. În al adâncului pământ – Unde singurătăți doar sânt, Ce dăinuie o veșnicie – Și al tău loc are să fie, Ca să nu mai fi construită, Să nu ajungi iar locuită Și-astfel, nicicând să nu mai fii În țara celor ce sunt vii.


„Deci, dacă slujba căpătată, După-ndurarea arătată Nouă, acuma, o avem, De oboseală, nu cădem.


„De-aceea, fără îndoială, Noi nu cădem de oboseală. Chiar dacă omul exterior Se trece-ncet, cel interior, Din zi în zi, se înnoiește Și, tot mai tare, se vădește.


Căci doar prin har, azi, vă găsiți – Și prin credință – mântuiți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa