Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 26:1 - Biblia în versuri 2014

1 Dreptate-mi fă, o, Domnul meu, Căci nevinovăție – eu – În calea mea am arătat. În Tine cred neîncetat Și ai văzut că-n a mea fire Nu este nici o șovăire.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Doamne, fă-mi dreptate, căci am umblat în integritate și m-am încrezut în Domnul fără ezitare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 „Doamne, fă-mi dreptate, pentru că trăiesc în integritate! Mă încred total în Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Al lui Davíd. Fă-mi judecată, Doamne, căci eu am umblat în integritate! În Domnul mi-am pus încrederea și nu mă voi clătina.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Fă-mi dreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăție și mă încred în Domnul fără șovăire!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Judecă‐mă, Doamne, căci am umblat în neprihănirea mea și în Domnul m‐am încrezut: nu mă voi clătina!

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 26:1
30 Mawu Ofanana  

„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


Pe Iov” – Domnul a întrebat – „Atuncea când ai colindat Pământul, nu l-ai întâlnit? Asemeni lui, neprihănit, Alt om nu poate fi aflat. El are sufletul curat, Se-abate de la rău, mereu, Căci teamă-i e, de Dumnezeu. Iov, în neprihănirea lui, Se ține tare. Motiv nu-i Să-l pierd, căci n-are nici o vină – Tu doar Mă-ndemni, fără pricină!”


Nădejdile în ce-ți vor sta? Nu în neprihănirea ta?


Nu ți se clatină piciorul, Căci El este neadormit.


Acela care are știre Să umble în neprihănire, Acela care-n viața lui, Face doar voia Domnului, Acela care s-a vădit Că adevăr doar a rostit.


Căci împăratul – tot mereu – Se va încrede-n Dumnezeu, Iar Cel Prea ‘Nalt, fără-ncetare, O să îl țină în picioare. Tu bunătate-ai arătat Și astfel nu s-a clătinat.


Doamne, mă-ncred numai în tine, Ca să n-ajung dat de rușine Și să se bucure acei Care îmi sunt vrăjmași ai mei!


Păzit de nevinovăție, Al meu pas, ne-ncetat, să fie, Și ocrotire-n calea mea, Neprihănirea să îmi dea, Când eu la Tine mă gândesc Și-n Tine doar, nădăjduiesc!


Eu umblu în neprihănire, De-aceea ai, de mine, știre Și izbăvește-mă mereu,


Tărie-mi e și scut al meu, Iar inima-mi a căpătat Credință, căci m-a ajutat; De-aceea doar, de veselie, Plină de-acuma o să-mi fie, Iar prin cântarea mea, mereu, Pe Domnul am să-L laud eu.


În Domnul însă, mă-ncred eu Și zic: „Ești Dumnezeul meu!”


După dreptate, ne-ncetat, Voiesc să fiu eu judecat, Să nu se bucure acei Ce se vădesc vrăjmași ai mei!


Având Legea lui Dumnezeu, În inimă neîncetat, El va putea a sta mereu, Pe locul său, neclătinat.


Aduce-ți jertfe ne-ntinate Și-n Dumnezeu vă-ncredeți voi!


O, fă-mi dreptate, Domnul meu! Apără-mi pricina mereu, În fața unui neam fălos, Care se-arată nemilos! Mă scapă de sub greul jug Al celor plini de vicleșug Și făr’delegi, neîncetat!


Mă scapă Doamne-n ceasul rău, Prin Numele Cel Sfânt al Tău, Și fă-mi dreptate – nu mai sta – Acuma, prin puterea Ta!


Stâncă îmi e și Ajutor. Turn de scăpare-mi e, mereu. De-aceea nu mă clatin eu.


Căci El îmi e sprijinitor, Stâncă îmi e și Ajutor. Turn de scăpare-mi e, mereu. De-aceea nu mă clatin eu.


Judecător e Dumnezeu, Peste popoare, peste fire. Dreptate fă-mi, o Domnul meu, După a mea neprihănire Și nevinovăția mea!


Când zic – cuprins de un fior – „Se clatină al meu picior!”, Tu Doamne-n bunătatea-Ți mare, Mă sprijinești fără-ncetare.


Omul neprihănit, din fire, Umblă doar în neprihănire: Ferice de copiii lui!


Frica de om s-a arătat Cursă, celui ce s-a speriat; Dar cel ce crede-n Dumnezeu, Neînfricat va fi, mereu.


„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.


Să nu se-arate șovăirea, Când ținem la mărturisirea Nădejdii noastre – ne-ndoios – Pentru că este credincios Cel ce-a făcut făgăduința, Dacă ne vom păstra credința.


Puterea, de la Dumnezeu, Azi, prin credință, vă păzește Și ne-ncetat, vă ocrotește, Căci mântuirea pregătită, Gata-i a fi descoperită, În vremurile de apoi, Și-o veți putea primi și voi.


De-aceea fraților, să știți, Alegerea, să vi-o-ntăriți – Chemarea pe care-o aveți. Numai așa, o să puteți Ca, nicicând, să n-alunecați.


El, pașii oamenilor Săi, Îi va păzi, pe-ale lor căi; Însă cei răi sunt nimiciți Și-n întuneric risipiți. Căci omul n-o să biruiască Doar prin puterea-i omenească.


Domnul să judece și-apoi, Să hotărască între noi! El vede tot. El va putea Să apere pricina mea. Dreptate, îmi va face El Și mă va izbăvi, astfel, Din a ta mână, negreșit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa