Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 24:7 - Biblia în versuri 2014

7 Porți veșnice vă ridicați Și capul sus să vi-l săltați, Să intre-al slavei Împărat!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Porți, ridicați-vă capetele! Stați ridicate, intrări veșnice! Să intre Împăratul gloriei!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Porți, ridicați-vă capetele! Stați ridicate, intrări eterne! Să intre Regele gloriei!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Ridicați-vă, porților, pragurile voastre de sus, deschideți-vă, voi, porți veșnice, ca să intre regele gloriei!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Porți, ridicați-vă capetele; ridicați-vă, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Ridicați‐vă, porți, capetele; ridicați‐vă, porți veșnice: și va intra Împăratul slavei.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 24:7
23 Mawu Ofanana  

Chivotul și-ntr-un cort l-a pus, Pe care-anume l-a-nălțat Spre-a fi chivotul așezat. Arderi de tot – când a sfârșit – Lui Dumnezeu I-a dăruit, Precum și daruri, cu menire De jertfe pentru mulțumire.


Preoții care se aflau, Atunci, în casă, nu puteau Să facă slujba Domnului, Din pricină că slava Lui Venită-n nor, s-a răspândit Și totul fost-a-nvăluit – Tot ce în casă s-a aflat – În ceața norului lăsat.


Preoți-n urmă au luat Chivotul și l-au așezat În Locul cel „prea sfânt” chemat – În Sfânta Sfintelor aflat – Sub ale heruvimilor


Doamne, Te scoală să ai tihnă, La locul Tău pentru odihnă! Tu și al Tău chivot să fiți Acolo, ca să locuiți!


Doamne, al nostru împărat Se bucură, neîncetat, De ocrotirea Ta cea tare, Pe care Tu, plin de-ndurare, Prin mila Ta i-o dăruiești. Ce bine îl înveselești Cu ajutoru-Ți minunat!


Mare e slava-n jurul său, Căci are ajutorul Tău. Cu strălucire l-ai gătit Și-n măreție-i învelit.


Cerul și-nalturile lui Vestesc dreptatea Domnului. Popoarele, de pe pământ, Văd slava Domnului Cel Sfânt.


Deschideți porțile de jos, Să intre neamul credincios, Neam care e neprihănit.


Treceți pe porți! Un drum croiți Și-o cale să îi pregătiți Poporului! S-o curățați De pietre și să ridicați Un steag anume pus, sub soare, Să fluture peste popoare!


La tine, cel ce te vădești Precum că turn al turmei ești – Și totodată deal pe care Fiica Sionului îl are – Vine acea orânduire Care e vechea stăpânire, Împărăția fiicei lui, Cea a Ierusalimului.”


Voi clătina neamurile. Am să le iau comorile Care în urmă vor umplea, De slavă, toată Casa Mea” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei oștirea-L are.


„Decât e slava adunată De Casa cea de prima dată, Mai mare o să se vădească Slava ce o s-o dobândească Casa la care voi lucrați, Pe care-acum o înălțați! Aici, dau pace tuturor” – A zis Domnul oștirilor.


„Iată dar că trimite-voi Pe al Meu sol care, apoi, Calea are să-Mi pregătească. Deodată are să sosească Domnul, Cel așteptat de voi, Intrând în Templul Său apoi. El este Solul Meu Cel Sfânt, E Solul Cel de legământ, Pe care voi Îl căutați Și Îl doriți și-L așteptați. Iată-L, vine biruitor!” – Zice Domnul oștirilor.


Domnul Iisus, când a sfârșit, Cu ucenicii, de vorbit, Ușor, la cer, S-a înălțat Și locul și l-a reluat, Șezând la dreapta Domnului.


Nimeni, dintre fruntașii care Veacul acesta-n frunte-i are, Iată, nicicând, nu au știut-o; Căci dacă ar fi cunoscut-o, Pe Domnul slavei, negreșit, Atunci nu L-ar fi răstignit.


„Vă rog, acum, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați, Căci eu mai am, ceva, de spus: Credința Domnului Iisus – Credința-n Domnul slavei – voi Să n-o țineți, cătând apoi, Numai la fața omului Și la îmbrăcămintea lui.


Cari după ce S-a înălțat La ceruri, sus, S-a așezat, Apoi, la dreapta Domnului Și Și-a supus tăriei Lui, Puteri, și orice stăpânire, Pe îngeri și întreaga fire.”


Ci vreau să creșteți, ne-ncetat, În harul care v-a fost dat, În cunoștința Domnului Și a Mântuitorului Pe cari L-avem, în ceruri, sus, Adică în Hristos Iisus. În încheiere, am dorit Ca Domnul să fie slăvit, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin.”


Zicând: „Al nostru Dumnezeu E vrednic de-a primi, mereu, Slavă, putere, cinste mare. Tu Doamne, ești Acela care, Pe toate – de la început – Prin a Ta voie, le-ai făcut. Totul, după a Ta dorință, Ajuns-a de-a luat ființă!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa