Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 24:4 - Biblia în versuri 2014

4 Cel care poate să arate Că are mâini nevinovate, Acel care mereu arată Că are inima curată, Cel care poate ca să spună Că al său suflet – spre minciună – Nu se arată aplecat, Cel care strâmb nu a jurat Căci n-a voit ca să înșele Prin jurămintele acele,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Cel cu mâinile nevinovate și cu inima curată, care nu-și dedă sufletul la minciună și nu jură ca să înșele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Acela care are mâinile nevinovate, a cărui inimă este curată, care nu își implică sufletul în minciună și care nu jură ca să înșele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Cel care are mâinile nepătate și inima curată, cel care nu-și înalță sufletul spre lucruri deșarte și nu jură ca să înșele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Cel ce are mâinile nevinovate și inima curată, cel ce nu-și dedă sufletul la minciună și nu jură ca să înșele.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Cel ce are mâinile curate și cel curat la inimă; cel ce nu și‐a ridicat sufletul la deșertăciune și n‐a jurat cu viclenie.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 24:4
32 Mawu Ofanana  

Domnul văzu că „lucrul” Său E înclinat numai spre rău; Că răutatea omului E mare, iar inima lui


Totuși, neprihănitu-a stat Pe calea sa, înfipt și tare, Iar cel cari mâini curate are, Se întărește și mai mult.


Dacă zăpadă am să iau, Ca să mă spăl și am să-mi dau – În loc de apă – cu leșie, Pe mâini, tot rău are să fie,


Fă-mă s-aud, de dimineață, A Ta-ndurare ce dă viață, Căci doar în Tine mă-ncred eu. Arată-mi Doamne, drumul meu, Pe cari să umblu ne-ncetat, Căci către Tine s-a-nălțat Sufletul meu. Doamne, de cei


Privește cu dispreț la cel Ce-i vrednic de disprețuit, Însă cu cinste i-a primit Pe cei care – de bună seamă – Vădesc față de Domnul, teamă. Mereu, el este de cuvânt; Dacă va face-un jurământ, Nu își ia vorba înapoi, Chiar de-i în pagubă apoi.


Neprihănirea, mi-a zărit Și după ea m-a cântărit, Căci după inima-mi curată – În urmă – El mi-a dat răsplată.


Doamne, doar către Tine, eu Îmi înalț sufletul, mereu. (Oprire)


Ci-n nevinovăție – iată – Îmi curăț mâinile-așa dar, Când înconjor al Tău altar;


Apoi, în mine, eu aș vrea Ca Tu Doamne s-așezi, odată, O nouă inimă, curată. Un duh statornic, de la Tine, Care e nou, să pui în mine.


Dă-mi binecuvântarea care Doar mântuirea Ta o are Și sprijinește-a mea ființă Cu duhul de bunăvoință!


Da, este – cu adevărat – Bun, cu Israel, Dumnezeu – Cu toți cei care și-au păstrat Inimi curate. Totuși, eu


Există, oare, cineva Cari va putea spune, cândva, „Eu, inima, mi-am curățat, Și de păcate, sunt curat”?


„Ierusalime, te grăbește Și inima îți curățește, De răul ce te-a încolțit Ca să fii astfel mântuit! Cât timp, gânduri nelegiuite Vei ține-n inimă pitite?”


Când zic: „Viu este Domnul!”, iată Că și-atunci, strâmb jură cei răi.”


Dacă acel fiu nu mănâncă, În munte, sus, carne, pe stâncă; Nici nu privește spre cei care, Drept idoli, Israel îi are; Nu-i necinstește-aproapelui Soața, împins de pofta lui;


Acela care nu mănâncă – În munte, sus, urcat pe stâncă – Din carnea jertfei închinată Spre a fi idolilor dată; Și nu privește spre cei care, Drept idoli, Israel îi are; Nu-i necinstește-aproapelui Nevasta, iar de soața lui Nu se atinge niciodată Atunci când este necurată;


„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Ferice zic acuma, iată, Celor cu inima curată; Pentru că numai ei, mereu, Îl vor vedea pe Dumnezeu.


„Ce faceți?! Ce va apucat?! Stați și uitați-vă, la noi, Căci suntem oameni, ca și voi! Acuma dar – cum v-am mai spus – O veste bună, v-am adus, Ca să lăsați voi, la o parte, Aceste lucruri, ce-s deșarte, Și să vă-ntoarceți, negreșit, La Dumnezeu, cari a zidit Pământ și mare, cer și stele, Precum și tot ce este-n ele.


Astfel, El – între ei și noi – Nu vede vreo deosebire, Căci le-a făcut o curățire A inimilor, prin credință.


„Deci, dacă noi – biete ființe – Avem așa făgăduințe, Atuncea, trebuie să știm, Necontenit, curați, să fim, De-ntinăciunea trupului, Precum și de a duhului, Spre-a duce, până la sfârșit, Sfințirea noastră, negreșit, Trăind în frică, tot mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.”


Vegheați – atâta doar vă cer – Ca nu cumva, privind spre cer Și văzând soare, lună, stele, S-ajungi să te închini la ele Și la oștirea cerului, Căci sunt lucrarea Domnului Și sunt în slujba tuturor – A tuturor popoarelor.


Sau pentru cei ce sunt curvari, Ori sodomiți; pentru cei cari Sunt vânzători de oameni, sau Pentru cei cari obicei au Să jure strâmb; pentru oricine Care, în contră, se va ține Cu-nvățăturile serioase, Adevărate, sănătoase,


Vreau să se roage, ne-ncetat – În orice loc s-ar fi aflat – Bărbații, și-apoi, mâini curate, Spre cer, să fie înălțate, Fără-ndoieli, fără mânie.


Apropiați-vă, mereu, Numai de Domnul Dumnezeu, Pentru ca și El, mai apoi, Să se apropie de voi. Hei, păcătoșilor, cătați Ca mâinile să vă spălați! Oameni cu inima-mpărțită, Cătați s-o țineți curățită!


Nimic din ce este-ntinat, În ea, nu va mai fi intrat. Nimeni – care, în spurcăciuni Trăiește numai, și-n minciuni – Nu poate ca să intre-n ea. Voie să intre, vor avea Cei însemnați numai, pe care – Mielul – în cartea vieți-i are.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa