Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 24:1 - Biblia în versuri 2014

1 Pământul este-al Domnului Și tot ce e pe el e-al Lui! Lumea și cei ce-o locuiesc Sun ale Domnului Ceresc!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea și locuitorii ei,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Pământul, împreună cu tot ce există pe el – lumea și locuitorii ei – este (în) proprietatea lui Iahve!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Psalm al lui Davíd. Al Domnului este pământul și tot ce este pe el, lumea și cei care locuiesc în ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea și cei ce o locuiesc!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Al Domnului este pământul și plinătatea lui; lumea și cei ce locuiesc în ea.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 24:1
18 Mawu Ofanana  

Doamne, a Ta e măreția, Slava, puterea, veșnicia Și cu mărirea. Câte sânt În ceruri, sus, sau pe pământ, Doar ale Tale se vădesc. Pe Tine, Doamne, Te găsesc Drept un stăpân ce S-a-nălțat. O, Doamne, Tu Te-ai arătat Mai mare, decât orișicine. Domnia e, mereu, cu Tine!


Aceste lucruri pregătite De noi – o casă să-Ți zidim – Tot de la Tine le primim. Aceste bogății pe care Le-a pregătit, azi, fiecare, Casei Numelui Tău Cel Sfânt, Date de către Tine sânt.


Amația l-a întrebat Pe omul Domnului, de-ndat’: „Cu suta de talanți, cu care Eu am plătit oastea cea mare, Care din Israel îmi vine, Ce fac acuma? Cum e bine?” Omul lui Dumnezeu i-a spus: „Iată că Domnul Cel de Sus – De care eu, mereu, ascult – Poate Să-ți dea cu mult mai mult.”


Cine L-a pus să cârmuiască Pământul? Sau vreun împărat, Lumea în grijă, I-a lăsat?


Cui trebuie să-i plătesc Eu?! Sub cer, totul este al Meu!


El îți va face rugăminți? Privindu-te cu ochi cuminți, Cu dulce glas o să-ți vorbească


Căci dobitoacele ce sânt Pe fața-ntregului pământ – Cu-ntregul lor număr de mii, Fie-n păduri sau pe câmpii, Ori sunt în munți împrăștiate – Doar ale Mele sunt, cu toate.


De Mi-ar fi foame, pot, din ele, Ca să mănânc după plăcere Și n-am nimic ție a-ți cere, Căci lumea, cu tot ce e-n ea – De bună seamă – e a Mea.


Cerul întreg și-acest pământ, Doar ale Tale, Doamne, sânt. Lumea și tot ce e aflat În ea, Tu le-ai întemeiat.


Tu, miazăzi, ai rânduit Și miazănoapte-ai întocmit. De al Tău Nume minunat, Taborul tot s-a bucurat. S-a bucurat, apoi, la fel, Hermonu-alăturea de el.


Să urle marea, cât de tare, Cu tot ceea ce în ea are! Lumea să chiuie cu cei Cari sunt locuitori ai ei,


Acum, să înțelegeți bine: De-Mi ascultați glasul mereu Și țineți legământul Meu, Voi – din popoarele ce sânt, Azi, risipite pe pământ – Veți fi ai Mei, ai Domnului, Căci tot pământul e al Lui.


Moise a zis: „Bine-mpărate. Când am să ies eu, din cetate, Am să-mi ridic brațele-n sus, Spre Domnul și, precum ți-am spus, Tunetul o să se oprească, Iar piatra n-o să mai lovească; Și-astfel, veți știi că ăst pământ, Este al Domnului Cel Sfânt!


De-aceea, trebuie să știi Că izgonit tu ai să fii, Din mijlocul oamenilor. Vei sta alături fiarelor, Iar hrana ta are să fie Doar iarba verde, din câmpie, Căci îți vor da iarbă apoi, Așa precum se dă la boi. De roua cerului, udat Ai să fii tu, neîncetat, Și șapte vremi – ia seama bine – Au să se scurgă peste tine, Până când tu vei fi putut Ajunge să fi priceput Că Cel Prea-Nalt Se dovedește A fi cel care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor Și că necontenit va face, Cu ele, după cum Îi place, Punând, în fruntea lor, să stea, Pe-acela pe care îl vrea.


Scoală, fiica Sionului! E timpul treieratului! Îți fac copită de aramă Și-un corn de fier, de bună seamă, Popoare multe să zdrobești, Iar prada ce o dobândești Să o închini Domnului Sfânt Care e Domn peste pământ!”


Se clatină în fața Lui Piscul semeț al muntelui. Topite, dealurile sânt ‘Nainte-I, iar acest pământ – Cu lumea și cu toți acei Cari sunt locuitori ai ei – În față-I stau înspăimântați, De un cutremur secerați.


Căci „toate cele care sânt, Precum și-acest întreg pământ, Sunt ale Domnului”, să știți.


Iată că ceruri și pământ – Cu tot ce au – ale Lui sânt.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa