Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 23:5 - Biblia în versuri 2014

5 Tu, niciodată, nu mă lași Și-n față la ai mei vrăjmași Masa-mi întind la-al Tău îndemn. Capul mi-l ungi cu untdelemn, Și umpli-al meu pahar astfel Încât mereu dă peste el.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Tu-mi întinzi masa în fața dușmanilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn, iar paharul meu este atât de plin.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Îmi dai să mănânc în fața dușmanilor mei și îmi ungi capul cu ulei; iar cupa mea este plină!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Tu pregătești masă pentru mine în fața asupritorilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn și paharul meu e plin de se revarsă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn și paharul meu este plin de dă peste el.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Tu gătești masa înaintea mea în fața vrăjmașilor mei; mi‐ai uns capul cu untdelemn; paharul meu este plin peste măsură.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 23:5
23 Mawu Ofanana  

Că a greșit. Din strâmtorare, Iar vei fi scos și îți spun eu Că te va pune Dumnezeu Într-un loc larg și-n libertate, Iar masa, plină de bucate, Are să-ți fie. Dar greșești,


Vin îi mai dărui, totodată, Cu care se înviorează. Fața și-o înfrumusețează, Cu untdelemnul dat de Tine. Pâine îi dai, pentru a-și ține Inima tare-n pieptul lui.


Voi înălța, triumfător, Paharul izbăvirilor Și voi chema Numele Lui.


Numele lor, căci Dumnezeu E partea și paharul meu. Doamne, ești moștenirea mea Și sorțiul care-l voi avea.


Toți cei săraci, eu știu prea bine Că au să fie săturați! Pe Domnul să Îl lăudați Voi toți acei care, mereu, Îl căutați pe Dumnezeu, Iar inimile să vă fie Pline, în veci, de bucurie!


Toți cei puternici care sânt Pe fața-ntregului pământ, Au să se-nchine Domnului Și vor mânca în fața Lui. Astfel, toți cei cari, bunăoară, Doar în țărână se pogoară Căci nu pot viața să și-o țină, La El vor trebui să vină Ca să se plece-n fața Lui.


Neprihănirea o iubești; Dar răutatea o urăști. De-aceea Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemnul Său, Cu untdelemn de bucurie, Căci El Îți hărăzește ție, O altă soartă și Te-a pus Ca dintre toți, să fii mai sus.


Apoi, acel întreg popor Vorbit-a împotriva Lui, Zicând: „Dar mâna Domnului Poate, în stare ca să fie, Masa a pune, în pustie?


Doamne, Tu-mi dai putere mare, La fel precum bivolul are. Cu untdelemn, Tu m-ai stropit,


Iar ochii mei au izbutit Să vadă cum se împlinește Dorința mea, în ce-i privește Pe-aceia cari m-au dușmănit. Urechea mea a auzit Și știe că Tu ai putință Să împlinești a mea dorință Față de oamenii acei Care potrivnici sunt, ai mei.


Acum, Domnul oștirilor A pregătit popoarelor, Pe acest munte, ospăț mare, Unde primi-vor fiecare, Bucate bune și gustoase, Pline de măduvă, miezoase. De vinuri vechi și limpezite, Acestea fi-vor însoțite.


Vinul, cu largi pahare-l beau; Cu untdelemn, pe trup, se dau, Iar de al lui Iosif prăpăd Nu se-ntristează și nu-l văd!


Tu fii dar, astfel, pregătit, Ca să postești: îți spală fața, Și unge-ți părul dimineața! Nu lumea trebuie să vadă Cum că postești și să te creadă,


Cu untdelemn, tu nu Mi-ai uns Capul, aici, când am ajuns; Dar ea adus-a un potir Și, pe picioare, Mi-a pus mir.


La fel e și cu voi, și-anume: Acuma, sunteți întristați, Dar iar, o să vă bucurați, Căci Eu, din nou, vă voi vedea Și-atunci, nimeni nu va putea Răpi, a voastră bucurie.


Paharul binecuvântat – Semnul care ne este dat – Pe care-l binecuvântăm De câte ori, noi îl luăm, Nu este oare-o-mpărtășire Cu sângele cari, peste fire, Hristos, să curgă, l-a lăsat? Iar pâinea care ni s-a dat Și-o frângem, pentru fiecare, Nu-i o împărtășire, oare, Cu trupul lui Hristos? Apoi –


Acela care ne adună Și ne-ntărește împreună, Ca să ne ungă în Hristos, E Dumnezeu, neîndoios.


Celui cari, prin a Sa putere, Lucrează-n noi, după plăcere – Și care poate face-apoi, Mai mult decât gândit-am noi, Sau decât am cerut vreodată –


Dar voi, cei care ați primit, Din partea Celui Prea Sfințit, Ungerea Lui, cunoașteți bine Acest fapt, nu doar de la mine.


Voiesc să știe fiecare, Că acea ungere pe care Ați dobândit-o de la El, Rămâne-n voi, și-n acest fel, N-aveți nevoie de povețe, De cineva să vă învețe. Căci numai ungerea Lui poate – Ca despre lucrurile toate – Să vă învețe, să vă spună. Aceasta nu e o minciună, E ungerea adevărată, Iar eu vă-ndemn, încă odată, Să stați în El, neîncetat, Așa precum ea v-a-nvățat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa