Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 22:7 - Biblia în versuri 2014

7 Toți cei care mă întâlnesc, Mereu doar mă batjocoresc. Capul și-l clatină un pic Și disprețuitori își zic:

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, rânjesc și clatină din cap.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Cei care mă văd, râd de mine. Mă ridiculizează, dând din cap (și zicând):

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Dar eu sunt vierme, și nu om, ocara oamenilor și batjocura poporului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic:

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Toți cei ce mă văd își bat joc de mine: își deschid gura, clatină din cap zicând:

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 22:7
22 Mawu Ofanana  

Batjocură ajuns-am eu, Amicilor. Lui Dumnezeu, Sprijin Îi cer; ei mă privesc Și-apoi, toți mă batjocoresc! Batjocorit e, ne-ncetat, Cel care e nevinovat!


Își deschid gura, căci toți vor Să mă mănânce și să mor! Cu pălmi, fața-mi îmbujorează Și-n contră-mi toți se-nverșunează,


Dacă ați fi în locul meu – Așa aș fi vorbit, cu voi? V-aș copleși cu vorbe-apoi, Și-aș da din cap? Vătămătura,


Privește Doamne: de ocară Ajuns-am chiar în a mea țară. De cei ce mă privesc, nu scap, Căci mustrători ei dau din cap.


Să amuțească pe vecie Buzele care, cu trufie, Și cu-ndrăzneală doar, vorbesc Când cu dispreț minciuni rostesc, Ca să-l lovească negreșit, Pe cel ce e neprihănit!


De pomină printre popoare Și pricină de clătinare Din cap, pentru străin apoi, Făcut-ai să ajungem noi.


Așa vorbește Domnul, Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel – Precum și Răscumpărător – Către Cel care, tuturor Celor puternici, Rob le este, Către Cel cari a prins de veste Că e urât și – negreșit – E, de popor, disprețuit: „Toți împărații au să vadă Lucrul acesta și-au să cadă Toți voievozii la pământ, Din pricina Celui Prea Sfânt, Care Se-arată – ne-ndoios – Întotdeauna, credincios, Din pricina celui pe care, Israelul, drept Sfânt, Îl are, Căci Domnu-i Cel ce Te-a ales, E-Acela care Te-a cules.”


De oameni e disprețuit. Om al durerii S-a vădit, Cu chinurile învățat. Atât dispreț a îndurat, Încât nici măcar nu puteai Să Îl privești, ci-ți întorceai Privirea de la El, iar noi Nu L-am luat în seamă-apoi.


De cine, voi toți – la un loc – Credeți dar, că vă bateți joc? În contra cui, deschideți voi Gura, scoțând limba apoi? Nu sunteți voi, feciorii lui, Adică ai păcatului? Nu sunteți o sămânță care Obârșia-n minciună-și are?


Să-I împletească o cunună, De spini, pe cap ca să I-o pună. O trestie a fost adusă Și-n mâna dreaptă I-a fost pusă. Apoi, s-au închinat pe rând, Cu toți, în fața Lui. Râzând, Soldații Îl batjocoreau Și, rând pe rând, Îi repetau: „Cu plecăciune ne-nchinăm, În fața Ta, și Te-ascultăm, Evlavioși, mare-mpărat, Peste Iudei înscăunat!”


El i-a îndepărtat grăbit, Spunând: „Fetița n-a murit, Ci doarme doar.” Dar ei râdeau Și în batjocură-L luau.


Batjocurile-au isprăvit, De purpură L-au dezbrăcat, Cu haina Lui L-au îmbrăcat, Iar când fu totul pregătit, L-au dus să fie răstignit.


Toți trecătorii Îl priveau Și, batjocoritori, ziceau: „Tu, care-ai zis că Templu-l strici Și în trei zile îl ridici,


Mulți Farisei, ce-L ascultau, Mari iubitori de bani, erau; Ei își băteau joc, de Iisus,


Irod – și straja ce-o avea – Față de El, dispreț vădea. Batjocuri doar, I-au arătat, Iar după ce L-au îmbrăcat În niște haine lucitoare, Râzând, apoi, plini de-ncântare, Au hotărât ca, de îndat, Să Îl trimită, la Pilat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa