Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 22:5 - Biblia în versuri 2014

5 S-au încrezut, mereu, în Tine, Căci nu i-ai lăsat de rușine. Când către Tine au strigat, Mereu din toate i-ai scăpat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Au strigat către Tine și au fost eliberați; s-au încrezut în Tine și nu s-au făcut de rușine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 au strigat spre Tine și au fost scăpați. Au sperat că vei interveni în favoarea lor; și nu au fost dezamăgiți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 În tine și-au pus speranța părinții noștri, au sperat și tu i-ai eliberat;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Strigau către Tine și erau scăpați; se încredeau în Tine și nu rămâneau de rușine.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Au strigat către tine și au fost izbăviți; s‐au încrezut în tine și n‐au fost rușinați.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 22:5
17 Mawu Ofanana  

Primit-au ajutor din jur, Bătându-i pe Hagareniți Și pe cei care însoțiți Erau cu ei. Au câștigat, Doar pentru că ei au strigat La Dumnezeu, în plin război, Iar El i-a ajutat apoi. I-a sprijinit, căci a văzut Precum că-n El s-au încrezut.


Când a ajuns în strâmtorare, Domnul i-a dat ajutorare,


Doamne, mereu mă-ncred în Tine, Să nu ajung dat de rușine. Mă izbăvește – Domnul meu – După dreptatea Ta, cer eu!


La Tine Doamne, caut eu A mea scăpare, tot mereu, Căci numai astfel, niciodat’, Nu voi rămâne rușinat.


Dar Israelul, negreșit, De Domnul fi-va mântuit, Iar mântuirea Lui, se știe Că, dăinuiește pe vecie.


De la-mpărați, vei căpăta Hrană și te vor alăpta Împărătese. Toți – la tine – Veni-vor ca să se închine Și au să-ți lingă fiecare, Țărâna strânsă pe picioare, Ca tu să știi cum că, mereu, Adevăratul Domn, sunt Eu, Iar cei ce n-au nădejdea-n Mine Au să rămână de rușine.”


Mâncat a fost poporul Meu, De cei ce-l întâlneau, mereu. Dușmanii lui au zis apoi: „Nevinovați, ne aflăm noi, Ci vinovați sunt – negreșit – Doar ei, căci au păcătuit Mereu, în contra Domnului Și-a sfântului Locaș al Lui, Acela cari, pe-ntinsul firii, Lăcaș e al neprihănirii. Păcatele poporului Sunt împotriva Domnului Care-i Nădejdea ce-o aveau Părinții lui, pe când trăiau.”


Atuncea, Nebucadențar, Luând cuvântul, zise iar: „Să fie binecuvântat Cel ce e Domn cu-adevărat, Acela care e, mereu, Adevăratul Dumnezeu Cari, de Șadrac, este slujit Și de Meșac și – negreșit – Slujit e și de-acela care, Drept Abed-Nego, nume, are! Și binecuvântat, mereu, Să fie al lor Dumnezeu Cari Și-a trimis îngerul Său, Ca să-i păzească de-orice rău, Pe cei trei ce se dovedesc Precum că Lui, doar, Îi slujesc, Căci după cum noi am văzut, Numai în El s-au încrezut! Iată că îngeru-a venit Și pe cei trei i-a izbăvit, Căci mai de grabă au călcat Porunca dată de-mpărat Și nu s-au închinat la cei Care nu le sunt dumnezei. Mai bine, trupurile lor, Pradă le-au dat flăcărilor, Dar nu s-au închinat la cei Care nu le sunt dumnezei. Ei se închină, tot mereu, Numai la al lor Dumnezeu!


Căci, în Scripturi scrie: „Oricine Crede în el, să știe bine Că, de rușine, niciodat’, Nu va ajunge-a fi lăsat.”


Precum e, în Scriptură, spus: „Iată că, în Sion, am pus O piatră, pentru poticneală Și care – fără îndoială – Este și-o piatră de cădere: Iar cine crede-n El, nu piere Căci dacă crede, orișicine Nu va rămâne de rușine.”


Căci prin Scriptură, ni s-a spus: „Iată că în Sion am pus, O piatră scumpă, minunată, Aleasă, care-i așezată În capul unghiului. Iar cine, În El va crede, de rușine, Nicicând, n-are a fi lăsat.”


Iabin avea o oaste mare, Precum și foarte multe care; Din fier, carele s-au făcut Și nouă sute a avut. Israeliții, greu, gemeau, Căci douăzeci de ani erau, De când Iabin i-a apăsat. Atunci, la Domnul, a strigat, Înspăimântat, al lor popor


Iar al lui Israel popor Fusese – din pricina lor – În acel timp, nenorocit, Căci mult avea de suferit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa