Psalmi 22:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Mă scurg ca apele, mă-mpart Și oasele mi se despart, Iar inima-mi de ceară pare, Scăzând precum o lumânare. O simt dar, înlăuntrul meu, Cum se topește tot mereu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Sunt turnat ca apa, și toate oasele mi se despart. Mi s-a făcut inima precum ceara și se topește înăuntrul meu.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Sunt turnat ca apa; și toate oasele mi se despart. Mi se topește inima ca ceara în interiorul meu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ și cască spre mine gura lor ca leul care sfâșie și rage.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Am ajuns ca apa care se scurge și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește înăuntrul meu.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Sunt vărsat ca apa și mi‐au ieșit toate oasele din încheieturi; inima mea este ca ceara, s‐a topit în măruntaiele mele.

Psalmi 22:14 Mawu Ofanana

Iov 16:10

Își deschid gura, căci toți vor Să mă mănânce și să mor! Cu pălmi, fața-mi îmbujorează Și-n contră-mi toți se-nverșunează,

Iov 23:16

În inimă, El m-a tăiat Și groaza Lui m-a-nspăimântat,

Iov 30:16

Acum, mi-e sufletul secat. Ziua durerii m-a luat.

Psalmi 22:17

Iar oasele, dacă aș vrea Să mi le număr, aș putea. Curioși ei însă mă privesc, Căci ne-ncetat doar mă pândesc.

Psalmi 31:10

Viața mi-e plină de durere Și-ncet, încet, începe-a piere, Iar în suspine, anii mei Se sting și se sfârșesc și ei. Puterile mi se sleiesc, Iar oasele îmi putrezesc, Căci făr’delegea mea cea mare Mă macină fără-ncetare.

Psalmi 35:21

În contra mea ei sunt porniți Și-acum – iată-i – au cutezat, În gura mare, de-au strigat „Ha! Ha! Ha! Ha! S-a împlinit Tot ceea ce noi ne-am dorit!”

Psalmi 68:2

Cum este fumul dus de vânt, Tu-i risipești pe cei ce-Ți sânt Vrăjmași. Cum se topește-n foc Ceara, pier și cei răi, pe loc, Din fața Domnului. Dar cei

Plângerile 3:46

Ai noști’ vrăjmași se semețesc Și împotrivă-ne vorbesc.

Daniel 5:6

A-ngălbenit – fără-ndoială – De spaimă, marele-mpărat, Iar gândul i s-a tulburat. Spaima aceea a făcut, pe loc, De i s-a desfăcut Strânsoarea-ncheieturilor Ce sunt ale șoldurilor Și-unul de altul, negreșit, Genunchi-atunci i s-au izbit.

Nahum 2:10

Iată că este jefuită, Stoarsă de tot și pustiită! Mâhnită-n inimă era; Genunchi-i prind a tremura, Coapsele sufăr îndoit, Iar fețele-au îngălbenit.

Matei 26:38

Că sufletu-Mi e obosit… De întristare e lovit… Abia poate să o mai poarte, Căci întristarea e de moarte. Rămâneți să vegheați, cu Mine, Și poate-am să Mă simt mai bine.”

Luca 22:44

Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat.

Ioan 12:27

E tulburat sufletul Meu. Și-acuma, ce voi zice Eu?… Tată al Meu, Mă izbăvește De ceasul ce se pregătește?… Dar pentru-acest ceas, am venit, Pentru-acest ceas, M-am pregătit!

Iosua 7:5

Treizeci și șase de bărbați Au fost uciși când au fugit. Oastea din Ai i-a urmărit Și-n văi la Șebarim, i-a-mpins. O teamă mare a cuprins Poporu-atunci și fiecare, În pieptu-i, a simțit că are O inimă înspăimântată, Moale, cum apa se arată.