Psalmi 21:3 - Biblia în versuri 2014

³ În calea lui Te-ai arătat Cu binecuvântări de sus, Cari fericire i-au adus. Cununi din aurul curat, Pe al său cap ai așezat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³ Căci l-ai întâmpinat cu binecuvântări plăcute inimii lui; i-ai pus pe cap o coroană de aur pur.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Tu l-ai întâmpinat cu plăcute binecuvântări și i-ai pus pe cap coroană de aur curat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Tu i-ai dat după dorința inimii sale și cererea buzelor sale tu n-ai respins-o. Sélah

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Căci i-ai ieșit înainte cu binecuvântări de fericire și i-ai pus pe cap o cunună de aur curat.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Căci îl întâmpini cu binecuvântările bunătății; pui pe capul lui o cunună de aur.

Psalmi 21:3 Mawu Ofanana

2 Samuel 12:30

De la cel care, împărat, Era în Raba, a luat Cununa cea împărătească. Ea s-a vădit să cântărească – În aur – un talant. Avea Și pietre scumpe prinse-n ea. Apoi, cu ea, s-a-ncoronat David, în Raba, împărat, Și-n urmă, prăzi îmbelșugate Au fost luate, din cetate.

2 Samuel 2:4

Atunci, bărbații cei pe care Țara lui Iuda-n ea îi are, La David s-au înfățișat Și-apoi l-au uns ca împărat Peste-a lui Iuda seminție, Precum și peste-a lui moșie. David fusese înștiințat Că Saul fost-a îngropat, De către oamenii pe care, Iabes, din Galaad, îi are.

2 Samuel 5:3

Bătrânii toți, din Israel, Veniră la Hebron, la el, Și-un legământ au încheiat, Ungându-l ca și împărat, În fața Domnului, astfel, Peste întregul Israel.

1 Cronici 20:2

De la cel care, împărat, Era în Raba, a luat Cununa cea împărătească. Ea s-a vădit să cântărească – În aur – un talant. Avea Și pietre scumpe prinse-n ea. Apoi, cu ea s-a-ncoronat David, în Raba, împărat Și-n urmă, prăzi îmbelșugate Au fost luate din cetate.

2 Cronici 6:41

Doamne, vino să afli tihnă, La locul Tău, pentru odihnă. Adă – cum ai găsit cu cale – Chivotul măreției Tale! Înveșmântați în mântuire, Fie-ai tăi preoți. Fericire, Să aibă prea iubiții Tăi, Și bucurii, pe-ale lor căi!

Iov 41:11

Cui trebuie să-i plătesc Eu?! Sub cer, totul este al Meu!

Psalmi 18:18

Deodată, ei au năvălit Asupră-mi și m-au strâmtorit, Dar Domnu-a fost sprijinul meu.

Psalmi 20:5

De biruința ta apoi, O să ne bucurăm și noi Și steagul o să-l înălțăm, Pentru că vrem să-l fluturăm În Numele lui Dumnezeu! El să asculte tot mereu, Dorința sufletului tău!

Psalmi 31:19

Iată, nebănuit de mare E bunătatea cea pe care Tu o păstrezi, spre-a face bine Celor care se tem de Tine, Căci din ea, parte, ai făcut La toți cei care Te-au crezut!

Psalmi 59:10

Domnul, în cale-mi, Se ivește Și văd astfel, cum se-mplinește Dorințele ce le nutresc Față de cei ce mă gonesc.

Romani 11:35

Există, oare, cineva Care I-a dat, întâi ceva, Să poată aștepta apoi, Ca să primească înapoi?

Romani 2:4

Sau poate că disprețuiești Tu, bogățiile cerești, Ale îngăduinței Lui Și a răbdării Domnului, Care-i atât de-ndelungată? Dar, bunătatea arătată, De Dumnezeu, nu ți se pare, Că a-ndemnat, pe fiecare, Către o stare de căință, Adică înspre pocăință?

Efeseni 1:3

Vreau, Dumnezeu, pentru vecie, Ca binecuvântat să fie – El, Tatăl Domnului Iisus, El, Dumnezeul Cel de Sus – Care, de noi, S-a îndurat Și, binecuvântări, ne-a dat, Care au fost duhovnicești, În locurile Lui, cerești, În Fiul Său, Hristos Iisus.

Evrei 2:9

Însă, pe Cel cari, la-nceput, S-a arătat a fi făcut, Pentru puțin timp – ne-ndoios – Ca să se afle mai prejos Decât sunt îngerii de sus – Adică pe Hristos Iisus – Acum ni L-a înfățișat „Cu slavă-a fi încununat, Și-asemenea, cu cinste mare”, Din pricina morții, pe care, A suferit-o El; căci Lui, Prin harul Dumnezeului Cel viu, din ceruri, I S-a dat Din moarte, de a fi gustat Pentru noi toți. Deci, negreșit,

Revelația 19:12

Precum e para focului, Așa erau și ochii Lui. Pe cap, cununi, El a purtat, Care erau de împărat. Un nume, scris, El mai avea, Pe care nimeni nu-l știa, Pentru că numele acel E cunoscut numai de El.

1 Samuel 16:13

Cu untdelemn, din cornul lui, S-a dus, îndată, Samuel, Să-l ungă pe băiatu-acel. La uns, atuncea, pe fecior, Acolo-n văzul fraților. În urmă, Duhul Domnului S-a așezat asupra lui Și de atuncea – negreșit – Și-n alte zile a venit Duhul, peste băiatu-acel, Ca să Se-așeze peste el, Spre-a-l întări, necontenit. David, feciorul s-a numit. Când Samuel a terminat Lucrul ce îi fusese dat De Dumnezeu, s-a-ntors apoi, Și-a mers la Rama, înapoi.