Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 20:7 - Biblia în versuri 2014

7 Unii își pun nădejdea lor Doar în puterea carelor Și-a cailor ce-i stăpânesc, În care ei se bizuiesc. Dar noi nădăjduim mereu, În Numele lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Unii se bazează pe care, iar alții pe cai, dar noi vestim Numele Domnului, Dumnezeul nostru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Unii se bazează pe care, alții pe cai; dar noi ne bazăm pe numele Dumnezeului nostru.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Acum știu că Domnul îl mântuiește pe unsul său, îi răspunde din cerul său sfânt cu puterea mântuitoare a dreptei sale.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Unii se bizuiesc pe carele lor, alții, pe caii lor, dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Unii se încred în care și unii în cai: dar noi ne vom încrede în numele Domnului Dumnezeului nostru.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 20:7
17 Mawu Ofanana  

Să-i țină piept, dar au fugit Înspăimântați, din fața lui Și-a oștii Israelului. Caii pe care i-a tăiat David, atunci, s-au ridicat La șapte sute. I-a lovit Pe călăreți și au pierit În ăst fel, patruzeci de mii, Dintre ai Siriei copii. Chiar și Șobac – acela care, Peste oștire-a fost mai mare – În acea zi, a fost rănit Și-acolo-n urmă, a murit.


O mie șapte sute-apoi, De călăreți – după război – David a prins. A mai luat Prinși, dintre cei care-au luptat Pe jos. Aceștia se vădeau Că douăzeci de mii erau. La caii de trăsură, el Le-a tăiat venele și-astfel, Numai o sută a păstrat Și-apoi la care i-a-nhămat.


Israeliți-nspăimântați Fugiră, căci au fost lăsați, De către Domnul Dumnezeu, În mâna neamului Iudeu.


Pe Dumnezeu, el L-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Numai Tu Doamne, ești Cel care Dai ajutor, la fiecare: Și pe cel slab îl întărești Și pe cel tare-l sprijinești. Doamne, pentru al meu popor, Vino, acum, în ajutor! Pe Tine, noi ne sprijinim Și în al Tău Nume, venim, Să înfruntăm o oaste care, Iată, este în număr mare. Doamne, știi bine că, mereu, Tu ești al nostru Dumnezeu! Nu lăsa omul să-ndrăznească, În contra Ta, să biruiască!”


Un braț de carne-l însoțește Pe Sanherib și-l întărește, Dar lângă noi este, mere, Aflat al nostru Dumnezeu, Pe care-L veți vedea apoi, Că o să lupte, pentru noi!” Poporu-ntreg a ascultat Și-ncredere a arătat În vorbele lui Ezechia, Și s-a-ntărit împărăția.


Pentru puterea lui cea mare Ți-ai pus încrederea-n el oare? Grija, ți-o lași în seama lui?


El e putere în popor, E Stâncă și izbăvitor Pentru cel ce a fost adus Și drept al Său uns a fost pus.


Numele tău e pomenit, Din neam în neam, necontenit. Popoarele – cât au să fie – Te laudă, în veșnicie.


‘Geaba, în zi de bătălie, Calul gătit are să fie, Căci biruința, tot mereu, Se află doar la Dumnezeu.


Ci-n felu-acesta ați vorbit: „Nu! Căci pe cai fugi-vom noi!”– „De-aceea, chiar veți fugi voi!” – „Pe cai iuți, noi vom călări!” – „De-aceea, vă vor urmări Cei care-aleargă după voi, Pe cai, cu mult mai iuți apoi.


Vai, de cei care se pogor La Egipteni, vrând ajutor Și-și pun nădejdea-n cai și care Și-n călărimea lor cea tare, Dar nu privesc către Acel Cari Sfânt îi e lui Israel, Și nu Îl caută mereu, Pe-adevăratul Dumnezeu!


„Domnul, astfel, a cuvântat: „Mereu să fie blestemat Omul acel ce va avea, Pusă în om, încrederea Și care sprijin și-ajutor Așteaptă de la muritor Și își abate, tot mereu, Inima, de la Dumnezeu!


Iar Filistenii s-au unit, Pentru că ei au plănuit Să se întoarcă înapoi Și să înceapă un război, Cu Israel. Ale lor care Erau în număr foarte mare. De toate, carele acele O mie ajuns-au a fi ele, Iar călăreții ce-i aveau, La șase mii, se ridicau. Oastea cari fost-a adunată Nici nu putea fi numărată. Ea se-ntindea, în largul zării, La fel ca și nisipul mării. Oastea aceea a venit Și, la Micmaș, a poposit, La est de locu-acela care, Drept Bet-Aven, nume, își are.


Cei cari sunt ai lui Dumnezeu Vrăjmași, vor tremura mereu, Căci din înaltul cerului, Va arunca tunetul Lui, Asupra lor. Vor fi chemate – În fața Lui – și judecate Chiar și acelea care sânt Margini, pentru acest pământ. Putere, El a revărsat, Mereu, peste-al Său împărat Și-apoi a Unsului tărie ‘Nălțată-n veci, are să fie.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa