Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 2:9 - Biblia în versuri 2014

9 Asemeni vaselor de lut Ce-au fost de un olar lucrate, Cu un toiag din fier făcut, Tu le vei sfărâma pe toate.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, le vei sfărâma ca pe vasul unui olar“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Tu vei strivi națiunile cu un toiag de fier și le vei sfărâma ca pe vasele (de argilă ale) unui olar!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier și le vei sfărâma ca pe vasul olarului!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.’”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, le vei sfărâma ca vasele olarului.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 2:9
14 Mawu Ofanana  

Din fața lui, am să-i zdrobesc Pe cei care îl dușmănesc. Loviți au să se pomenească Aceia cari au să-l urască.


Este zdrobit, cum e sfărmat Un vas care a fost făcut, De către un olar, din lut. Spart, fără milă, este el, Încât apoi, din vasu-acel Nu mai rămâne chiar nimic. Un ciob măcar, oricât de mic, Nu mai rămâne, ca să poți, Foc, dintr-o vatră, să mai scoți, Sau ca să mergi cu el în mână, Și să iei apă din fântână.”


Un neam sau o împărăție, Dacă n-au să-ți slujească ție, Cu moartea fi-vor pedepsite Și au să fie nimicite.


Cu toții fi-vor adunați – De-a valma și-apoi sfărâmați. Fii și părinți – se va vedea – Aceeași soartă vor avea. Nu le voi da nici o cruțare, Căci nu am milă și-ndurare. În nici un fel nu Mă opresc, Până când nu îi nimicesc.”


Și-apoi, așa să le vorbești: „Iată, Domnul oștirilor A spus: „Zdrobesc acest popor, Așa după cum ați văzut Că s-a zdrobit vasul de lut. Cetatea, de asemenea, Aceeași soartă, va avea. Atunci va fi o lipsă mare De locuri de înmormântare, Iar morții fi-vor adunați Și în Tofet vor fi-ngropați.


Însă în vremea cea pe care Această-mpărăție-o are – În vremea-n care-nscăunați, Pe tron, sunt ai ei împărați – Acela care, tot mereu, E-al cerurilor Dumnezeu Va ridica o-mpărăție Cari veșnică are să fie. Află că nimeni, peste ea, A fi stăpân, nu va putea, Căci nimicite, de ea, sânt Domniile de pe pământ. De-aceea, astă-mpărăție Va dăinui pe veșnicie.


Aceasta-nseamnă piatra care Desprinsă-i din muntele mare – Fără a trebui, cumva, Să o ajute cineva – Sfărmând argint – cum ai văzut – Aur, aramă, fier și lut. Deci iată, Cel care, mereu, E marele nost’ Dumnezeu, Acum, prin al tău vis, a vrut Ca să îți facă cunoscut Ceea ce are ca să fie În vremile ce au să vie. Visul pe care l-ai visat, Află că e adevărat Și-n urmă, tâlcuirea lui Este asemeni visului, Căci după cum se va vedea, Temeinică este și ea.”


De-asemeni, acea rămășiță Care-i din a lui Iacov viță, Precum e leul printre fiare Se va vădi printre popoare, Sau ca un pui de leu apoi, Aflat în turmele de oi, Cari sfâșie fără cruțare Și calcă totul în picioare, Încât nimeni nu va putea, La altul, ajutor, să-i dea.


Zdrobit e cel ce va cădea, Pe-această piatră, chiar de ea! Cel peste care a picat Piatra, acela-i spulberat!”


Apoi, femeia a născut Și, un fecior, ea a avut, Care avea să cârmuiască Toată suflarea omenească – Deci neamurile care sânt, Pe fața-ntregului pământ – Mereu, cu un toiag de fier. Acest copil a fost, la cer – La Dumnezeu – apoi, răpit.


Din a Lui gură, se vedea Cum că o sabie ieșea, Pe Neamuri, ca să le lovească Și-n urmă, să le cârmuiască, Cu un toiag de fier. El are, Apoi, să calce, în picioare, Teascul cu vinul de furie – Teascul cu vinul de mânie – Al Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa