Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 2:4 - Biblia în versuri 2014

4 Dar Cel care-n ceruri șade – Domnul – râde de acei, Iar batjocura Lui cade, Din înalturi, peste ei.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Cel Ce locuiește în Ceruri râde; Stăpânul Își bate joc de ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Cel care stă pe tron în cer, râde (de intențiile lor). El îi ridiculizează.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Cel care locuiește în ceruri surâde, Domnul râde de ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Cel ce șade în ceruri râde, Domnul Își bate joc de ei.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Cel ce locuiește în ceruri va râde, Domnul își va bate joc de ei.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 2:4
13 Mawu Ofanana  

Iată cuvântul Domnului Pe care-l spune-n contra lui: „Fiica Sionului, vezi bine, Dispreț are față de tine. Fata Ierusalimului, În urma împăratului, Mișcă din cap și râde doar.


În Templul Său cel sfânt, mereu, Se află Domnul Dumnezeu, Iar al Său scaun de domnie, În veci, în cer are să fie! Mereu, din ceruri, ochii Lui Privesc la fiii omului.


Al nostru Domn și Dumnezeu Este în ceruri, tot mereu, Făcând după a Lui voință, Precum crede de cuviință.


Spre Tine Doamne, mă-ntorc eu Și către cer privesc, mereu, Căci Tu, Doamne, singurul ești Care în ceruri locuiești.


Dar Dumnezeu râde de ei Văzând ceea ce plănuiesc.


Atuncea, toți vor tremura, Iar spaima-i va împresura Fără a fi – de bună seamă – Vreo pricină ca să se teamă. Domnul are să-i risipească Pe cei care-au să năvălească – Plini de furie – peste tine Și îi va face de rușine, Căci Dumnezeu a arătat, Precum că El i-a lepădat.


Tu Doamne, însă, râzi de ei Și în batjocură îi iei Căci neamurile adunate, De Tine fost-au spulberate.


Orice putere ar avea, În Tune e nădejdea mea, Pentru că doar la Dumnezeu, Scăpare îmi găsesc, mereu.


Cântați Celui ce Se vădește Că peste ceruri călărește! Din înălțimea cerului, Se-aude glasul Domnului.


De-aceea, când va fi căzut Unul, în vreo nenorocire, Voi râde de-a lui pătimire Și-apoi, de toți, joc am să-mi bat Când groaza vă va fi luat


Iată, El este așezat, Mereu, deasupra cerului Ce este al pământului, Iar oamenii de pe pământ, În fața Lui, lăcuste, sânt. Cerul, l-a-ntins ca pe-o maramă Și l-a lățit – de bună seamă – Ca pe un cort, căci l-a gătit Să-i fie bun de locuit.


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


„Așa vorbește Dumnezeu: „Întregul cer este al Meu, Căci el este, din veșnicie, Scaunul Meu pentru domnie, Iar din pământ, Eu Mi-am făcut, Pentru picioare, așternut! Ce casă ați putea apoi, Mie, ca să Îmi faceți voi, Sau ce puteți să ridicați, Drept locuință să Îmi dați?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa