Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 2:2 - Biblia în versuri 2014

2 Împărații, toți, se scoală, Domnitori se sfătuiesc, Și-mpreună se răscoală Contra Domnului ceresc Și-mpotriva Celui care Este al Său Uns, zicând Prinși de o furie mare: „Hai să strângem al nost’ rând,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Regii pământului s-au ridicat cu toții, și conducătorii s-au adunat împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând:

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Regii pământului iau decizii și conducătorii se aliază împotriva lui Iahve și împotriva Reprezentantului Său, zicând:

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Regii pământului se răscoală și cei care conduc se înțeleg împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului său:

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Împărații pământului se răscoală și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând:

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Împărații pământului se scoală și mai marii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului său zicând:

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 2:2
27 Mawu Ofanana  

Domnul, din dreapta Ta, zdrobește Pe împărați când izbucnește Mânia Lui nimicitoare.


Cu-nțelepciune vă purtați, De-acuma, împăraților! Învățătură adunați Și voi, judecătorilor!


Neprihănirea o iubești; Dar răutatea o urăști. De-aceea Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemnul Său, Cu untdelemn de bucurie, Căci El Îți hărăzește ție, O altă soartă și Te-a pus Ca dintre toți, să fii mai sus.


Toți împărații se adună, Ca să pornească împreună.


Către cetate au privit, Dar s-au temut și au fugit.


Doamne, Te-ntoarce și privește! Vrăjmașul Te batjocorește, Iar un popor nechibzuit, Sfântul Tău Nume, L-a hulit!


Să nu uiți, ci să iei aminte La strigătele celor răi Cari se vădesc dușmani ai Tăi! Să nu uiți nici de zarva care Crește, fiind mereu mai mare, Făcută de cei ce vădesc Că împotrivă-Ți se pornesc!


Al lui Edom neam, Moabiții Și-asemenea Ismaeliții; Hagareniții i-au urmat;


El este David, robul Meu, Pe care-n urmă l-am uns Eu, Cu untdelemnul Meu cel sfânt.


Când dimineața va să vie, Vedea-veți slava Domnului – Căci ați cârtit în contra Lui – Iar Dumnezeu v-a auzit. Dar ce suntem noi, de-ați cârtit, Cu toții împotriva noastră?”


Pricepere, înțelepciune, Sfaturi – oricât ar fi de bune – ‘Geaba sunt date omului – N-ajută-n fața Domnului.


„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.


Irod, de magi, s-a pomenit, S-a mâniat și-a poruncit Ca pruncii care se aflau În Betleem – care erau Băieți – de la doi ani în jos, Să fie omorâți. Hristos, Spera că va cădea atunci Ucis, odată cu-acei prunci.


Atuncea, preoții cei mari, Bătrâni din sfat și cărturari, În curtea marelui preot, S-au adunat, de peste tot – Din întregul Ierusalim.


Toți căutau ca să găsească – Preoți, bătrâni și cărturari – Pe cineva, vreun martor cari, O mincinoasă mărturie, Să facă și motiv să fie, În contra lui Iisus, prin care, Să poată ca să Îl omoare.


De ziuă, când s-a luminat, Grabnic, s-au strâns, să țină sfat, Bătrânii și marii preoți, Voind să hotărască toți, Pedeapsa Lui Iisus, pe care Să i-o aplice. Să-l omoare, Au hotărât, în al lor sfat.


În ziua ‘ceea, la Iisus, Câțiva din Farisei s-au dus, Ca să-I vorbească. „Te grăbește!”, Îi spuseră, „și părăsește, Locul acesta-n graba mare, Pentru că vrea, să Te omoare,


Îndată, a plecat să-l cate, Pe frate’ său. Când l-a aflat, Cu bucurie, i-a strigat: „Noi, pe Mesia, L-am găsit!” („Hristos”, înseamnă tălmăcit.)


Un lucru, bine să se știe: Acel care nu Mă iubește – De fapt – pe Tatăl, Îl urăște.


Cel cari, de Domnul, e trimis, Spune ceea ce El I-a zis. Doar adevăr, are în gură, Căci Domnul nu-i dă, cu măsură, Din Duhul Sfânt. El Îl iubește


Că Duh Sfânt, Domnul a turnat, Pe-Acel Nazarinean, Iisus, Care – din loc, în loc – S-a dus, Plin de puterea Lui, făcând Bine la toți și vindecând Pe cei bolnavi. Cei îndrăciți Erau, de duhuri, curățiți. Iisus era-nsoțit, mereu, În lucrul Său, de Dumnezeu.


El, la pământ, s-a prăbușit Și-apoi, un glas, a auzit: „Saul, de ce Mă prigonești?”


Tu ai iubit neprihănirea Și ai urât nelegiuirea; Tocmai de-aceea, Dumnezeu Te-a uns, cu untdelemn, mereu. Ăst untdelemn, de bucurie, Cu mult mai mult, Îți e dat ție, Decât e cel ce a fost dat Prietenilor Tăi, vreodat’.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa