Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 2:1 - Biblia în versuri 2014

1 De ce se-ntărâtă, oare, Neamurile de departe? De ce cugetă popoare Numai la lucruri deșarte?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 De ce se agită națiunile și de ce cugetă popoarele lucruri deșarte?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 De ce se agită popoarele? Și de ce se gândesc ele (inutil) la lucruri fără valoare?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Pentru ce se frământă neamurile și pentru ce cugetă popoarele [lucruri] deșarte?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 De ce se îmbulzesc cu zarvă neamurile și popoarele cugetă deșertăciune?

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 2:1
21 Mawu Ofanana  

Eu îi pisez atât de tare, Încât ajung ca praful care Este purtat pe-aripi de vânt. Îi calc sub tălpi, încât pământ Au să ajungă ei apoi, Ca și al uliței noroi.


Ei, lucruri rele, au urzit În contra ta, necontenit, Și numai sfaturi rele-au dat, Căci împotrivă doar, ți-au stat. Zadarnic au să se trudească, Pentru că n-au să izbutească Precum au plănuit, a sta În față-ți, spre a te-nfrunta.


Iată că neamurile toate, Necontenit, sunt frământate Și-n urmă clătinate sânt Domniile de pe pământ. Dar iată, glasul Domnului Răsună, iar de groaza Lui, Întreg pământul se topește Și totu-n jur se prăpădește.


Domnul oștirii e cu noi, Domnul lui Iacov e, apoi, Un turn care ne ocrotește Și – de scăpare – se vădește.


Pe Dumnezeul nostru mare, Îl laud eu, printre popoare, Iar printre neamuri, câte sânt, Ale Lui laude le cânt.


Să nu uiți, ci să iei aminte La strigătele celor răi Cari se vădesc dușmani ai Tăi! Să nu uiți nici de zarva care Crește, fiind mereu mai mare, Făcută de cei ce vădesc Că împotrivă-Ți se pornesc!


Toți, împreună, și urzesc Planuri pline de vicleșug, Pe-al Tău popor să-l prindă-n jug. Ei – împotriva celor care Îi ocrotești fără-ncetare – Se-adună și se sfătuiesc Și-n felu-acesta glăsuiesc:


Strigați popoare, cât puteți, Căci e zadarnic! Dacă vreți, Să scoateți strigăt de război, Căci tot veți fi zdrobite-apoi! Mereu, aminte să luați Voi cei care departe stați! De luptă, să vă pregătiți Cu toți, căci tot veți fi zdrobiți!


Vierii hotărâți erau, Să îl omoare, căci gândeau: „Moartea moștenitorului, Ne-aduce moștenirea lui.”


Neamuri au să-L batjocorească, Multe ocări va fi-ndurat Și-n față, fi-va El, scuipat.


Și, foarte mult, s-au bucurat; Au hotărât ca bani să-i dea, Pentru ceea ce plănuia.


Întreg norodu-nfuriat, În contra lor, s-a ridicat Și-atuncea, dregători-acei Au poruncit ca, de pe ei, Să smulgă hainele, de-ndată, Și, cu nuiele, să îi bată.


Când aste vorbe-au auzit, Tăiați, la inimi, s-au simțit Și-au căutat un mod în care Ar fi putut să îi omoare.


Toți împărați-acești, apoi, Cu Mielul, vor purta război, Dar El are să reușească – În urmă – să îi biruiască, Pentru că-i Domnul domnilor Și Împăratul tuturor Celor cari sunt încoronați – Peste pământ – drept împărați. Toți cei pe care i-a chemat – Mielul – pe care i-a luat Drept credincioși și i-a ales A fi cu El – bine-nțeles Că și ei biruiesc apoi, Când se va da acel război.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa