Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 19:8 - Biblia în versuri 2014

8 Orânduirile pe care Al nostru Dumnezeu le are, Fără prihană se vădesc Și inima o-nvăluiesc. Poruncile Domnului Sfânt, Necontenit, curate sânt, Iar celor care le urmează, Mereu, ochii le luminează.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Reglementările Domnului sunt drepte; ele îmi bucură inima. Porunca Domnului este curată; ea luminează ochii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Legile lui Iahve sunt corecte. Ele îmi bucură inima. Porunca lui Iahve este curată. Ea oferă lumină ochilor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Legea Domnului este desăvârșită, înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată, îl face înțelept pe cel neștiutor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Orânduirile Domnului sunt fără prihană și veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Așezămintele Domnului sunt drepte: ele înveselesc inima. Porunca Domnului este curată: ea luminează ochii.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 19:8
44 Mawu Ofanana  

Pentru Avram. El a-mplinit Tot ceea ce i-am poruncit. În toate, el M-a ascultat Și a păzit tot ce i-am dat.”


Păziți tot ce v-a poruncit, Tot ceea ce a rânduit. Faceți așa precum v-a zis Și cum, în carte, este scris. Iar, de alți dumnezei – cumva – Să nu se teamă cineva!


Întreg poporul a plecat De a băut și a mâncat. Apoi, trimis-au câteun pic, Celor ce nu aveau nimic, Căci înțeles-au – negreșit – Cuvântul ce s-a tâlcuit.


Când la Sinai Tu ai venit, Din înălțimea cerului, Tu ai vorbit poporului. Atuncea lui, porunci i-ai dat Și dreapta Lege i-ai lăsat. Învățături i-au mai fost date Și rânduieli ce-s minunate.


Dar pentru ceea ce primea, Mereu, poporul trebuia Să țină Legea Domnului, Păzind apoi, porunca Lui. Pe Dumnezeu, să căutați Necontenit, să-L lăudați!


Lucrarea Lui – precum se știe – Dreptate-i și credincioșie. Poruncile de El lăsate, Cu toate sunt adevărate,


Drept candelă pentru picioare, Lumină călăuzitoare, Pe calea mea de pe pământ, Se dovedește-al Tău Cuvânt.


Să fii dar, binecuvântat, Numai Tu Doamne, ne-ncetat! Învață-mă, pe a mea cale, Legea orânduirii Tale!


Legea și cu dreptatea, eu Caut să le păzesc mereu. Pradă asupritorilor, Să nu-l lași pe-al tău slujitor!


De-aceea, drepte Îți găsesc Poruncile și mă feresc, Mereu, de a minciunii cale.


Cuvântul Tău S-a arătat Că dă lumină și dreptate, La cei lipsiți de răutate.


Urmez a Ta învățătură Și-s bucuros, peste măsură, De parcă eu aș fi cel care, Toate comorile le are În stăpânire. Mă gândesc


Sunt în necaz și-n strâmtorare, Dar Legea Ta mi-e desfătare.


Cu-al Tău Cuvânt și Îl urmez, Păzind orânduirea dată, Care de Tine-a fost lăsată.


Buzele mele să-Ți vestească Lauda! Să Te preamărească, Căci Tu mă-nveți, pe a mea cale, Orânduirea Legii Tale!


Învățăturile pe care Tu mi le-ai dat sunt desfătare – Întotdeauna – pentru mine Și-ai mei sfătuitori de bine.


Doamne – necontenit – doresc, Porunca să Ți-o împlinesc! După neprihănirea care O ceri Tu, de la fiecare, Voiesc să fie viața mea!


Orânduirile făcute De Tine doar, îmi sunt plăcute, Căci ele îmi prilejuiesc Cântările ce le gătesc În casa pribegiei mele.


Doamne, eu Te mai rog apoi, Să priveghezi inima mea Ca ne-mpărțită a fi ea În ceea ce-ai orânduit, Căci nu vreau ca, nesocotit, Să ajung eu și, de rușine, Să fiu făcut, de orișicine!


De n-ar fi fost Legea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Viața mi-ar fi ajuns să fie Cuprinsă de ticăloșie Și-n ea, apoi, aș fi pierit.


Curat e-al Domnului cuvânt, Precum argintul lămurit Doar în cuptoare de pământ, Și-n șapte rânduri curățit.


Răspunde-mi Doamne, de îndat’, Căci tu ești Dumnezeul meu! Lumină să le dai, mereu, Ochilor mei – veghează-mi sorții – Să nu mă prindă somnul morții,


Iată că am venit la Tine, Pentru că voia Ta doresc, Acuma, să o împlinesc! În a mea inimă va sta, Întotdeauna, Legea Ta.


Iar mărturiile ce-s date, De Tine, sunt adevărate. Sfințenia este pe-a Ta cale Și e podoaba Casei Tale, De-acum și până-n veșnicie, Atât cât vremi au să mai fie.


Doar când au treabă vin; iar eu Judec în pricinile lor. De cunoscut, fac tuturor, Poruncile lui Dumnezeu Și ale Sale legi, mereu.”


Căci Domnul dă înțelepciune, Și-n al tău suflet o va pune. Din gura Lui iese știință, Pricepere și cunoștință.


Orice cuvânt al Domnului, E încercat, în lucrul Lui. El este scut, pentru acel Care se va încrede-n El.


Aminte ia, la tot ce-ți spun: O candelă e sfatul bun, Lumină e învățătura. Îndemn, mustrare, sunt măsura Și calea vieții. Ocrotit


Tu ieși ‘naintea celor care Îndeplinesc, fără-ncetare, Dreptatea, urmărind – mereu – Doar căile lui Dumnezeu Și-și amintesc, neîncetat, De Tine. Dar Te-ai mâniat, Pentru că am păcătuit. Vom suferi, necontenit? Sau, poate, milă o să ai Și mântuire-o să ne dai?


Cuvintele-Ți, când le-am primit, Îndată eu le-am înghițit, Căci bucuria și-o găsea, În ele-atunci, inima mea, Pentru că eu am fot numit După-al Tău Nume, negreșit, O Dumnezeu al tuturor, Precum și Domn al oștilor!


Așez dar, Duhul Meu în voi, Ca să puteți urma apoi, Poruncile pe care Eu Le-am dat spre-a le păzi mereu Și să-mpliniți legile Mele, Așa cum au fost date ele.


Nimeni nu este socotit, ‘Naintea Lui, neprihănit, Prin fapta Legii, căci, prin ea, Doar să ajungă, va putea, La o cunoaștere deplină, Despre păcat și despre vină.”


Căci după omul interior, Mărturisesc dar, fraților, Că Legea de la Dumnezeu, Plăcută-mi este, tot mereu.


„Deci, ce vom zice? Nu cumva, Legea aceasta e ceva, Ce se vădește păcătos? Nu! Nicidecum! Căci, ne-ndoios, Întreg păcatul – se-nțelege – L-am cunoscut numai prin Lege. De pildă, iată, am văzut Precum că nu aș fi știut Ce-i pofta, până nu fusese Legea cari, tot mereu, spusese „Să nu poftești!”. Vedeți dar voi,


Eu am murit – se înțelege – Față de ea, și-acum, mereu, Trăiesc doar pentru Dumnezeu.


Atuncea, Legea se vădește, Cumva, că se împotrivește, Făgăduințelor știute Că sunt, de Dumnezeu, făcute? Nu, nicidecum! De-ar fi fost dată O Lege, prin cari, căpătată Ar fi fost viața, se-nțelege, Precum că tot aceeași Lege Ar fi adus neprihănire Atunci, pentru întreaga fire.


În fața Domnului, mereu – În locul Său, ales anume Pentru a-Și pune al Său Nume – Tu să te bucuri, însoțit De fii, de fiice, de Levit, De robii care te slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu tine-alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi, de-asemenea, la tine, Și cu străinul care vine Să locuiască lângă voi.


Atunci, vă veți bucura voi, De fii și fiice însoțiți, De cei ce sunt – de neam – Leviți, De robii care vă slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu voi alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi atunci, pe-al vost pământ, Și de cei care străini sânt.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa