Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 19:12 - Biblia în versuri 2014

12 Dar cine are cunoștință, Când a greșit din neștiință? Mă iartă pentru ce-am făcut, Fără ca eu să fi știut!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Cine-și cunoaște toate greșelile? Iartă-mi greșelile de care nu sunt conștient!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Cine își cunoaște greșelile făcute fără să știe că a greșit? Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Slujitorul tău este instruit prin ele; pentru cel care le păzește, răsplata este mare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Cine își cunoaște greșelile făcute din neștiință? Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Cine își cunoaște greșelile din neștiință? Curățește‐mă de cele ascunse.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 19:12
19 Mawu Ofanana  

Nimica, eu nu v-am cerut. Acum – când starea, mi-ați văzut – Vă rog ca să mă învățați: Vorbiți, căci fi-veți ascultați! Doresc să înțeleg apoi, Cu ce-am greșit? Spuneți-mi voi! Cu ce-am păcătuit eu, oare?


Când mă ridic sau când stau jos, Tu-mi pătrunzi gândul, ne-ndoios.


Știința Ta, cea minunată, Atât de sus e așezată – Atât de mult ea se întinde – Încât eu nu o pot cuprinde.


Doar relele mă împresoară, Pedepsele mă înconjoară Căci m-a ajuns și m-a lovit Păcatul ce l-am săvârșit. Multe sunt ele – de socot – Și să le sufăr, nu mai pot. Ele mai multe s-au vădit, Decât e părul răsărit Pe al meu cap. Ele îndoaie Inima mea și o înmoaie.


Mă spală, cu desăvârșire, De orișice nelegiuire Și curățește-mă, mereu, De tot păcatul meu cel greu!


Nelegiuiri ne-au copleșit, Dar Tu, iertări, ne-ai dăruit.


Nelegiuirile făcute, În fața Ta, sunt cunoscute. Păcatele noastre, ascunse, De-a Ta lumină sunt pătrunse.


Domnul, lui Moise-i zise-apoi: „Vino pe munte, înapoi. Acolo, să M-aștepți pe Mine. Eu pregăti-voi, pentru tine – Pe tablele de piatră-nscris – Cuvintele pe cari le-am zis. Astfel, cu tine, vei avea Poruncile și Legea Mea. Ai să le dai poporului, Pentru învățătura lui.”


Cel care a nesocotit Cuvântul ce a fost rostit De Dumnezeu, piere devreme; Însă acel care se teme De ceea ce a poruncit Domnul, acela-i răsplătit.


Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.


„Inima e înșelătoare Și-asemenea rău voitoare. E cineva cari ar putea Să știe ce se-ascunde-n ea?”


Căci împotriva mea, vă zic, Precum că eu nu am nimic. Dar totuși, eu, neprihănit, Nu pentru-aceasta-s socotit. Cel ce mă judecă, mereu, E numai Domnul Dumnezeu.


O! Numai de le-ar rămânea, Mereu, în inimi, frica Mea, Și să-mplinească, negreșit, Tot ceea ce le-am poruncit, Ca astfel fericiți să fie Și ei și-ai lor fii, pe vecie!


Luați dar, seama! Negreșit, Să faceți tot ce-a poruncit Al vostru Dumnezeu, acum. Nu vă abateți, nicidecum, Din drumul Său, spre dreapta lui, Ori către stânga drumului.


În cea de-a doua, voie are – Să intre – doar preotul mare, O dată-n an, și nu oricum, Ci sânge-având, cu el acum, Ca să-l aducă, negreșit, Pentru păcatul săvârșit De sine însuși, după care, Pentru întreaga adunare – Pentru păcatele găsite Din neștiință-nfăptuite.


Dacă umblăm însă-n lumină – Căci El, lumină, e, deplină – Avem cu toții, părtășie, Unii cu alții și, se știe, Că sângele ce l-a vărsat Hristos – al Său Fiu – ne-a spălat De ale noastre mari păcate, Care, astfel, au fost iertate.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa