Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 18:8 - Biblia în versuri 2014

8 Pe nări, El, fum, a aruncat Și foc, din gură, a vărsat. Cărbuni aprinși țâșneau din ea Și-n jurul lor totul ardea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Se înălța fum din nările Lui, iar din gura Lui ieșea un foc mistuitor; cărbuni aprinși ieșeau din ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Țâșnea fum din nările Lui și din gura Lui ieșea un foc de cărbuni aprinși care consuma imediat tot ce atingea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 S-a zguduit și s-a cutremurat pământul; temeliile munților s-au zdruncinat și s-au zguduit, pentru că el s-a mâniat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Din nările Lui se ridica fum și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Se ridica fum din nările lui și foc mistuia din gura lui; cărbuni ardeau din ea.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 18:8
18 Mawu Ofanana  

Privind înspre cetăți, în zare – Înspre Câmpia ‘ceea mare – Văzu fum, foc mistuitor – Asemeni celui de cuptor – Cum se ridică din pământ, Împrăștiindu-se în vânt.


Ai săi ochi. Flăcări îi țâșnesc


Către pământ, El S-a uitat Și-acesta s-a cutremurat. Munții, să fumege, au prins, Atunci când Domnul i-a atins.


Pe cei răi, Domnul îi lovește Cu ploaie de cărbuni și foc Și cu pucioasă la un loc. Doar vântul cel dogoritor E partea și paharul lor,


Și-asemenea unui cuptor Aprins și înfricoșător, Are a-i face de îndată, În ziua-n care se arată; Căci Domnul, în mânia Lui, Îi va da pradă focului.


Iată că Domnul nostru vine! În fața Lui, un foc se ține Și o puternică furtună În jurul Său El Își adună, Iar focul ce Îl însoțește, Mistuitor se dovedește


Doamne de ce, mă-ntreb într-una, Ne lepezi pentru totdeauna? De ce Te mânii Doamne – spune – Pe turma de pe-a Ta pășune?


Cel cari, de groază, se ferește, Fugind să se adăpostească, În groapă o să nimerească. Cel cari, din groapă, se ridică, Drept pradă lațului îi pică, Iar stăvilarele închise, Care sunt sus, vor fi deschise Și clătinat are să fie Pământu-ntreg, din temelie!


Un râu de foc eu am zărit, Din fața Lui cum a ieșit. Aceia care Îi slujeau, La mii de mii se numărau, Iar cei pe care i-am văzut În fața Lui că au șezut, De zece mii se dovedeau, Ori zece mii că se aflau. Apoi, în locu-acela, iată Că s-a ținut o judecată, Unde cărțile s-au deschis.


Un foc, atunci, Domnu-a trimis, Cari, pe cei doi, i-a mistuit Și-n fața Lui, ei au murit.


„Ca pe Sodoma, v-am lovit; Ca pe Gomora, v-am zdrobit; Tăciune scos din foc erați, Dar n-ați voit să M-ascultați, Să vă întoarceți înapoi Și să veniți la Mine-apoi.”


În gura mare, a cârtit Poporul și L-a-nvinuit Pe Domnul, că îi mergea rău. Când auzit-a glasul său, De furie, a fost cuprins Domnul și-ndată, S-a aprins, În mijlocul poporului. O parte din oamenii lui – Din margini – fost-au pedepsiți, Fiind, de flăcări, mistuiți.


Un foc, atuncea, a ieșit – Cari, de la Domnul, a venit – Iar oamenii care-aduceau Tămâie și care erau La două sute cincizeci inși, De flăcări, au sfârșit, cuprinși.


Cel cari, astfel, va cugeta, Iertare nu va căpăta Nicicând, din partea Domnului. Atuncea, gelozia Lui Și cu mânia Sa-nfocată Se vor aprinde dintr-odată, În contra omului acel Și au să cadă, peste el, Toate blestemurile zise, Care în astă carte-s scrise. Domnul va șterge al său nume, În felu-acesta, de pe lume.


Dacă încearcă cineva, Ca să le facă rău, cumva, Din gură, ei vor scoate foc Și mistuiți vor fi, pe loc, Vrăjmașii lor; căci negreșit, Aceia cari vor fi dorit, Rău să le facă celor doi, În ăst fel, vor pieri apoi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa