Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 18:6 - Biblia în versuri 2014

6 În strâmtorarea ce m-a prins – Eu, către Domnul, am strigat Și-n ajutor eu l-am chemat. El, din înaltul cerului – De unde e lăcașul Lui – M-a auzit când L-am strigat, Și-atunci urechea Și-a plecat La glasul meu. M-a auzit

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul, am strigat după ajutor către Dumnezeul meu. El mi-a ascultat glasul, din Templul Său, și strigătul meu după ajutor a ajuns înaintea Lui, la urechile Sale.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Dar în situația mea dezastruoasă, L-am chemat pe Iahve; am strigat, cerând ajutorul Dumnezeului meu. El a ascultat din sfântul Său templu; și mesajul meu a ajuns acolo, până la urechile Sale.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 m-au înconjurat legăturile locuinței morților și m-au întâmpinat lațurile morții.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu: din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul și am strigat către Dumzeul meu. El a auzit din templul său glasul meu și strigătul meu a venit înaintea lui la urechile sale.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 18:6
17 Mawu Ofanana  

Când m-am simțit mai strâmtorat, Pe Dumnezeu, eu L-am chemat. El, glasul, mi l-a auzit Și-ndată-n sprijin, mi-a venit, Din sfântul Său locaș al Lui, Din înălțimea cerului.


Preoții și Leviți-ndat’, Poporu-au binecuvântat, Iar rugăciunea lor ajunse Până la ceruri și pătrunse Chiar în lăcașul Domnului, În sfântă locuința Lui.


În Templul Său cel sfânt, mereu, Se află Domnul Dumnezeu, Iar al Său scaun de domnie, În veci, în cer are să fie! Mereu, din ceruri, ochii Lui Privesc la fiii omului.


Când strâmtorat mă aflu, eu Strig către Domnul Dumnezeu, Căci El, mereu, m-a ascultat, Iar al Său braț m-a ajutat.


Mereu sunt cei neprihăniți, De ochii Domnului priviți Și-a Lui ureche e plecată La ale lor strigăte-ndată.


Dar eu, prin marea-Ți îndurare, Pot ca să intru-n casa Ta Și să mă-nchin, cu frică mare, În sfântu-Ți Templu, când voi sta.


Mă cheamă dar, când te găsești În strâmtorare. Atunci Eu Te izbăvesc, iar tu, mereu, Ai să Mă proslăvești pe Mine, Căci iarăși îți va merge bine!


Groază și frică – uneori – M-apucă și mă trec fiori.


După mult timp, s-a întâmplat Că împăratu-atunci aflat Peste Egipt, să fi murit. Israelul era-nrobit Încă-n Egipt, gemând din greu, Sub al robiei jug, mereu. În deznădejde, a strigat Poporul, până s-a urcat Țipătul său, la Dumnezeu.


Domnul e-n Templul Lui cel Sfânt. Să tacă-ntreg acest pământ!


În urmă, „Ava” a rostit – „Tată” înseamnă tălmăcit – „La Tine, toate-s cu putință! Ascultă dar, a Mea dorință, Și-ndepărtează ăst pahar, De Mine – de Ți-e voia – dar, Nu vrerea-Mi vreau să izbândească, Ci voia Ta să se-mplinească!”


Când Petru-a fost întemnițat, Biserica a înălțat Rugi, pentru el, la Dumnezeu, Să-l izbăvească-n ceasul greu.


Pe dată, Templu-acela mare, Pe care Dumnezeu îl are, În ceruri, s-a descoperit, În fața mea, și am zărit Chivotul legământului, În încăperea Templului. Glasuri, apoi, s-au auzit, Iar tunetele-au bubuit; Fulgere, cerul, l-au brăzdat, Pământul s-a cutremurat Și, din înalturi, s-a pornit O grindină ce l-a lovit Fața întregului pământ Și toate câte, pe el, sânt.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa