Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 18:43 - Biblia în versuri 2014

43 Din ne-nțelegerile care, Mereu, poporul meu le are, Tu ești Acela care poți, Întotdeauna, să mă scoți. Mă pui în fruntea tuturor, Al neamurilor domnitor. Un neam pe cari nu-l cunoșteam, Acuma drept supus îl am

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

43 Tu mă scapi de învinuirile poporului, mă pui căpetenie a națiunilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujește.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

43 Tu mă scapi de acuzațiile poporului; și mă desemnezi să fiu conducătorul popoarelor. Mă slujește un popor pe care nu îl cunosc.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

43 I-am zdrobit ca pulberea în bătaia vântului, ca pe noroiul de pe străzi i-am călcat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

43 Tu mă scapi din neînțelegerile poporului, mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

43 Tu m‐ai izbăvit din certele poporului; m‐ai pus cap neamurilor: un popor pe care nu‐l cunoșteam îmi va sluji.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 18:43
21 Mawu Ofanana  

În semințiile pe care, Neamul lui Israel le are, Întreg poporul s-a certat: „Iată, al nostru împărat” – Oameni-au zis – „ne-a izbăvit De toți cei ce ne-au prigonit. Pe Filisteni, el i-a bătut Și ne-a scăpat. Toți am văzut Că ne-a ferit de orice rău. Și-acuma, pentru fiul său – Pentru-Absalom – a trebuit, Din țară, ca să fi fugit.


Casa lui David a-nfruntat, Casa lui Saul, ne-ncetat. Războiul celor două case, Un timp îndelungat durase. Casa lui David se-ntărea, Iar a lui Saul, doar slăbea.


Despre Moab, să aveți știre Că drept lighean, Eu l-am luat, Ce-Mi este bun pentru spălat. Peste Edom – luați aminte – Arunc a Mea încălțăminte. Iar peste țara cea pe care Neamul de Filisteni o are, Scot chiote de veselie Și strigăte de bucurie!”


Domnul, astfel, a glăsuit: „E prea puțin să fii numit Drept Rob al Meu, ca să Te duci Și înapoi să Mi-i aduci Pe Iacov și pe cei pe care Israel rămășiță-i are. De-aceea-n vremea ce-o să vină, Am să Te pun să fii Lumină A neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru ca, astfel, mântuire S-aduci peste întreaga fire.”


La fel acum, El o să fie O pricină de bucurie A multor neamuri și popoare Care se află, azi, sub soare. În fața Lui, smeriți, vor sta, Căci vor dori a-L asculta Toți împărații, negreșit, S-audă ce n-au auzit Nicicând, pe lume, iar apoi, Să vadă niște lucruri noi.”


Iată – într-adevăr – apoi, La Mine, neamuri, chema-voi, Pe care nu le-ai cunoscut, De care – știre – n-ai avut. Popoare, voi chema apoi, Care nu vă cunosc pe voi. La tine, alerga-vor ele, Pentru că neamurile-acele Veni-vor, pentru Dumnezeu, Pentru Cel cari ți-e Domn, mereu. Ele-au să vine pentru Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel, Pentru Cel care Se vădește, Pe tine, că te proslăvește.”


„Totuși, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are Mulți au să fie-n largul zării, La fel precum nisipul mării Ce nu poate-a fi măsurat Și-asemenea, nici numărat. Dacă li se zicea, mereu Că „Nu sunteți poporul Meu”, Li se va spune, mai târziu „Fiii lui Dumnezeu Cel viu!”


Pe-acel Iisus – aflați dar, voi – Că Dumnezeu L-a ridicat Cu-a Sa putere. L-a-nălțat Și L-a făcut Mântuitor Precum și Domn al tuturor, Ca pocăință-n acest fel, Să-i poată da, lui Israel; Și, de asemenea, iertare Pentru păcat, la fiecare.


Isaia tot așa a zis Și-n prorocia lui a scris: „În vremile ce au să vină, Din Iese, crește-o Rădăcină, Ca peste Neamuri să domnească, Iar ele să nădăjduiască În al Său Nume, tot mereu.”


N-aș îndrăzni să pomenesc Un lucru, ce n-a fost făcut, Chiar de Hristos, de la-nceput – Prin mine – spre-a aduce-astfel, La ascultare, pentru El, Pe orice Neam, de pe pământ: Fie prin faptă sau cuvânt,


Până a-ngăduit să vină, Să se arate în lumină, Prin scrierea prorocilor, După porunca dată lor, Și prin voința Celui care E Dumnezeu veșnic și mare; Descoperirea a fost spusă Spre-a fi la cunoștință-adusă, În fața oricărui popor. Ea e trimisă tuturor Și dă, astfel, la toți, putință, Ca să asculte, de credință.


Totul, sub tălpi, I-a așezat Și, căpetenie, L-a dat De-asupra lucrurilor care, A Sa Biserică le are,


Pe voi, pe toți dar, fraților, Pe voi cari n-ați fost un popor, Însă acum sunteți, mereu, Popor ales de Dumnezeu; Pe voi, cari parte n-ați avut De îndurare, și-ați văzut Cum că acuma, vi s-a dat – Căci îndurare-ați căpătat.


Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al șaptelea A răsunat, am auzit, Glasuri, în cer, care-au rostit: „Împărăția lumii, iată, Acuma chiar, a fost luată, Trecând în mâna Domnului, Precum și a Hristosului Cari este-al Său. În acest fel, În veci, va-mpărăți doar El.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa