Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 18:3 - Biblia în versuri 2014

3 Iată că eu doar am strigat „Să fie Domnul lăudat!” Și-ndată fost-am izbăvit De cei care m-au dușmănit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 L-am chemat pe Domnul, Cel demn de laudă, și am fost eliberat din mâinile dușmanilor mei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Eu Îl chem în ajutor pe Iahve care merită să fie lăudat; și (astfel) sunt scăpat de dușmanii mei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Doamne, stânca mea, fortăreața mea și eliberatorul meu; Dumnezeul meu, stânca mea în care mi-am căutat refugiu, scutul meu, cornul mântuirii mele și scăparea mea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Voi chema pe Domnul care este vrednic de lăudat și voi fi mântuit de vrăjmașii mei.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 18:3
26 Mawu Ofanana  

Pe Domnu-l chem, necontenit, Și de vrăjmași, sunt izbăvit. Vrednic de laudă, mereu, Este al nostru Dumnezeu.


Iosua, Bani, Cadmiel, Cu Hașabania la fel, Cu Hodia, Șebania Precum și cu Petahia Și Șerebia au ieșit În față și-astfel au vorbit: „Degrabă, toți să vă sculați! Pe Domnu-L binecuvântați, Din veșnicie-n veșnicie! Și binecuvântat să fie Numele Tău sfânt și slăvit, Căci mai presus S-a dovedit, De orice binecuvântare Sau laudă! Domnu-i Cel care


Să fie binecuvântat Al nostru Domn, neîncetat. El este Stânca mea cea vie, Cari mă deprinde-n bătălie.


Mare e Domnul Dumnezeu, Vrednic de laudă, mereu. Mărimea Lui ni se arată A fi – mereu – nemăsurată. Atât de mare a ajuns, Încât este de nepătruns.


Spre El glasul mi-am înălțat. De sus, din muntele Lui sfânt, El îmi răspunde, tot mereu. (Oprire)


Un laț, vrăjmașul îmi întinde Ca să încerce a mă prinde. Scapă-mă dar, din laț, mereu, Căci ești Ocrotitorul meu!


Mare e Domnul, ne-ncetat. Mereu El este lăudat De cei care-n cetate sânt, Aflați pe muntele Său sfânt


Mă cheamă dar, când te găsești În strâmtorare. Atunci Eu Te izbăvesc, iar tu, mereu, Ai să Mă proslăvești pe Mine, Căci iarăși îți va merge bine!


Dar eu strig către Dumnezeu, Iar El mă va scăpa, mereu.


Dar până când oare-o să fiți Gata ca să vă năpustiți Asupra unui om, cătând Să îl vedeți, apoi, zăcând Ca zidul care-i dărâmat Sau precum e gardul surpat?


Popoarelor, în orice vreme, De Domnul trebuie-a vă teme Și-ncredere s-aveți în El. Cu toți goliți-vă, astfel, Inima-n fața Lui. Apoi, El adăpost e, pentru noi.


Să-mi fii o stâncă, îmi doresc, Pe care să m-adăpostesc! Ai hotărât să-mi dai scăpare, Căci Tu ești stânca mea cea tare, Precum și cetățuia mea.


Tu Te areți mult mai măreț, Mult mai puternic și semeț, Decât crestele munților Cari sunt ai răpitorilor.


Mă va striga, și-am să-i răspund! Voi fi cu el în strâmtorare! La al său glas, n-am să M-ascund, Ci îi voi da ajutorare. Din toate am să-l izbăvesc, Iar mila Mea o să-l ajungă! În veci, am să îl proslăvesc


Zice de El: „Loc de scăpare E Domnul, în care cred eu! El e cetatea mea cea tare, El este Dumnezeul meu!”


Vrednic de laudă-i, mereu, Căci mare este Dumnezeu. El este Cel mai de temut, Dintre cei care s-au văzut Precum că dumnezei le sânt, Popoarelor de pe pământ.


„Doamne, cetatea mea cea tare, Tăria și a mea scăpare! Toate popoarele ce sânt La marginile de pământ, La Tine vor veni să spună: „Iată că numai o minciună, Părinții noștri-au moștenit! Idoli deșerți ei au slujit, Ce nu le-au fost de ajutor!


De-ai noști’ dușmani și izbăvire Din mâinile acelor care, Ne urmăreau, cu ură mare!


A Domnului. Atunci, cel care Cheamă Numele Domnului, Primi-va mântuirea Lui.”


Zicând: „Al nostru Dumnezeu E vrednic de-a primi, mereu, Slavă, putere, cinste mare. Tu Doamne, ești Acela care, Pe toate – de la început – Prin a Ta voie, le-ai făcut. Totul, după a Ta dorință, Ajuns-a de-a luat ființă!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa